În acest moment, Centrul Medical SanConfind are, pe lângă baza de tratament, cabinete ambulatorii de pediatrie, ortopedie, dermatologie, endocrinologie, laborator de analize, imagistică şi secţia de obstetrică-ginecologie, cu 20 de paturi. Până la sfârşitul anului va fi finalizată şi secţia de chirurgie, cu trei săli de operaţii, unde, din punct de vedere tehnic, vor putea fi abordate orice fel de intervenţii chirurgicale, cu excepţia celor de neurologie şi cardiologie. Pe de altă parte, antreprenorul îşi propune să extindă spitalul cu mai multe cabinete ambulatorii, de la oftalmologie sau ORL până la psihiatrie sau medicina muncii.

Spitalul este finalizat în proporţie de 95%, în acest moment fiind nevoie doar de finisări, mai spune Simion. În total, de-a lungul celor cinci ani de când a fost pus în funcţiune, investiţiile totale dedicate spitalului au ajuns la 22 de milioane de euro, bani obţinuţi din profitul Confind. „Chiar dacă ne costă extrem de mult, vreau să fie totul de calitate, de la echipamentele premium până la serviciile oferite pacientului, de la recepţie până când iese din spital”, ţine să precizeze antreprenorul. SanConfind lucrează şi în parteneriat cu Casa de Asigurări de Sănătate, iar 10% până la 40% din anumite proceduri sunt decontate. „Lumea e atât de săracă, încât ar fi jignitor să te adresezi exclusiv celor cu bani, iar de ceilalţi să nu te intereseze deloc. Am hotărât să lucrăm şi în parteneriat cu Casa, dar nu e nicio afacere, fiindcă tarifele sunt foarte, foarte mici”, precizează antreprenorul.

Deşi parteneriatul cu Casa nu îi oferă plusuri la profitabilitate, lucru pe care îl ştia şi l-a admis de la început, se arată deranjat de oamenii care şi-ar permite să nu se trateze pe această cale şi totuşi se zgârcesc. „Constat că există directori de firmă, cunoscuţi de-ai mei, cu bani, care îşi trimit tatăl sau mama cu bilet de trimitere, când ar putea foarte bine să plătească pentru el şi să lase fondurile celor săraci”, mai spune acesta.

Dar indiferent pe ce cale ajunge pacientul în spital, antreprenorul spune că a atras atenţia personalului „să trateze pacientul omeneşte, fără a face diferenţe, fără a te uita la buzunarele lui”. Spune că preţurile sunt considerabil mai mici decât în spitalele ce aparţin de reţele private de sănătate, însă fără diferenţe în ceea ce ţine de echipamentele medicale sau calitatea personalului. Din acest motiv, unii medici din Bucureşti şi-au trimis pacientele să nască la Câmpina, pentru a beneficia de un preţ mai mic decât la spitalele private din Bucureşti, declară fondatorul SanConfind, oferind şi câteva exemple de preţuri. Pentru naştere naturală pacienta plăteşte 3.200 de lei, iar pentru cezariană 4.700 de lei, bani în care sunt incluse trei zile de cazare şi masă, în cameră cu un singur pat; toate camerele spitalului SanConfind sunt utilate cu unul sau două paturi.

Printre următoarele sale planuri legate de dezvoltarea spitalului se numără implementarea segmentului de radioterapie - acceleratoare liniare ca la spitalele specializate – pentru tratament oncologic pentru femei, un segment pe care antreprenorul îl consideră de mare importanţă. „La noi se poate face ecografie, mamografie, puncţie, iar dacă putem stabili un diagnostic, putem opera, putem face chimioterape, mai trebuie radioterapie şi tot lanţul s-a închis”, explică el.

Pe de altă parte, nu îşi propune să creeze şi o secţie de urgenţe, din simplul motiv că statul plăteşte pentru aceste cazuri, iar antreprenorului nu i se pare benefică asocierea atât de strânsă între public şi privat. „Facem o cameră de gardă, vor fi linii de gardă pe măsură ce se dezvoltă spitalul, dar nu să primim, să internăm, să operăm în regim de urgenţă. Bineînţeles, îi acordăm primul ajutor şi îl trimitem cu salvarea în altă parte”, explică Simion. SanConfind are, totuşi, contracte cu spitalul de urgenţe de la Ploieşti şi cu maternităţi de la Bucureşti, în eventualitatea unor complicaţii.

În prezent, la SanConfind lucrează 175 de oameni, dintre care 22 de doctori cu normă întreagă, iar până la finele lui 2017 Simion vrea să mai recruteze până la 230 de angajaţi, dintre care 35 de doctori. Pentru atragerea medicilor, antreprenorul se uită la cei plecaţi peste graniţe. „Nu am nevoie de mai mult de 0,3% dintre toţi doctorii care au plecat de-a lungul ultimilor ani, 1% însemnând circa 150 de oameni. Sunt convins că unii dintre ei s-ar întoarce, nu se poate să fie câinii cu covrigi în coadă pentru toate cazurile”, spune Simion. Însă, înainte de toate, atenţionează el, trebuie bine stabilite motivele pentru care avem un exod al medicilor atât de pronunţat. În primul rând, consideră el, cei tineri nu au locuri libere pentru a profesa şi nu sunt încurajaţi, ajutaţi să se dezvolte.

Aşadar, mulţi dintre cei care nu îşi găsesc posturi „trăiesc din gărzi”, fără a fi titular undeva. „În al doilea rând, e o prostie să crezi că un doctor, după ce face atâţia ani de şcoală, de rezidenţiat, se poate mulţumi cu 3.000-4.000 de lei salariu net şi fără condiţii de muncă. La tine în ţară nu se scot posturi la concurs, condiţiile de dotare, de curăţenie, de organizare din spitalele de stat sunt aşa cum sunt. Nimic din punct de vedere profesional nu îl determină pe un doctor să rămână aici”, enumeră el motivele care provoacă exodul doctorilor. Totuşi, chiar dacă medicii sunt optimişti când emigrează, intervin probleme de adaptare; de exemplu, copiii nu sunt mulţumiţi de noul loc, de oamenii de acolo, partenerul nu se adaptează profesional sau personal şi, în unele cazuri, apar problemele cu părinţii, care rămân în ţară, îmbătrânesc şi se îmbolnăvesc. 

Chiar dacă este tentant să lucrezi pe un salariu mare, apar diverse situaţii ce îi vor determina pe unii să se întoarcă, consideră antreprenorul. „Dar unde să se întoarcă? Dacă s-ar întoarce la stat ar fi o prostie, nu cred că ar face-o. Dar dacă s-ar ivi ocazia să găsească în România un spital asemănător cu cel la care lucrează el în Germania sau Franţa ca dotare, ca personal? Cu o singură diferenţă, că salariul nu va fi la fel”, completează el. În privinţa salariului, însă, Simion oferă exemplul fiicei sale, şefă de clinică medicală în Elveţia, care, deşi câştigă echivalentul a 8.000 de euro pe lună, constată că nu îi ajung banii în plus decât de concedii. „Iar în situaţia ei poate sunt mulţi alţi doctori români în străinătate”, adaugă Simion.