COSTIN GHIŢĂ, CRAMA JIDVEI: Compania Jidvei nu a contenit niciodată să investească; încă suntem într-un proces de investiţie şi retehnologizare, plantare, suntem într-o continuă schimbare. S-a achiziţionat o nouă linie de îmbuteliere foarte modernă cu o capacitate de aproape 8.000 de sticle pe oră, există achiziţii de suprafaţă viticolă tocmai pentru a desăvârşi procesul de reconversie. în momentul de faţă avem aproximativ 2.500 de hectare în zona Jidveiului, sunt aproape 22 de tipuri de struguri plantate acolo, avem o producţie de aproximativ 10 tone la hectar. Acum doi sau trei ani s-au făcut investiţii într-o nouă cramă de aproximativ 4 milioane de euro - vorbim de o cramă de tip greenfield, gravitaţională, în mijlocul podgoriei.

VICTOR DELEANU, CASA DE VINURI COTNARI: Compania noastră se află în ultima fază de dezvoltare: am început cu plantarea celor 350 de hectare destinate acestui brand, Casa de Vinuri Cotnari. A doua fază de investiţii a constat în construirea unei crame dedicată doar vinurilor roşii, premium, o cramă de aproximativ 300.000 de litri, iar în luna martie vom finaliza cea de-a doua cramă destinată Casei de Vinuri Cotnari, o cramă de aproximativ 6 milioane de litri. Mai apoi, investiţiile vor fi direcţionate către zona de turism, unde urmează să renovăm domeniul Vlădoianu, un domeniu de la 1901; trebuie renovate un conac cu şase camere de cazare, dependinţele din jur şi amenajate parcuri, spa-uri şi herghelii.

ANDREEA MICU, CRAMA AVINCIS: Crama Avincis este o cramă de dimensiuni mult mai mici, se concentrează pe producţia premium. Avem o suprafaţă viticolă de aproximativ 40 de hectare, iar hectarele pe care le-am plantat recent sunt în număr de câteva, nu mă compar cu cifrele spuse mai devreme. Dar sunt suprafeţe viticole nou plantate şi la noi, aceasta este una dintre investiţii, în special cu soiurile locale care au tot mai mare căutare - Negru de Drăgăşani şi Crâmpoşie. O altă componentă a investiţiei este aceea legată de echipamentele de cramă, am făcut nişte lucrări suplimentare şi în vie, suntem în curs de extindere a proiectului peisagistic de vila Dobroşa. O să pregătim o surpriză, sper ca într-un an să fie gata, să vă invităm acolo. 

Apropo de investiţii, avem şi componenta etnoturistică, în care investim în permanenţă, pentru că la noi, la Avincis, putem beneficia de o experienţă completă, nu doar degustare de vinuri, ci şi cazare, mese, plimbări pe domeniu şi, de ce nu, de un punct de plecare şi către alte crame din regiunea Drăgăşani. Un alt aspect important al investiţiilor noastre este acela legat de promovarea Avincis în rândul consumatorilor, bugetul de promovare reprezintă o investiţie importantă, dar şi implicarea în educarea consumatorului. 

Pentru a ne găsi o poziţie bună pe piaţă, este nevoie să avem un context favorabil, în care consumatorul mediu este unul destul de avizat în domeniul vinului, destul de educat, şi pentru asta noi considerăm că avem datoria de a contribui; din această perspectivă. Amintesc faptul că sprijinim, promovăm proiectele culturale, dăm foarte mare atenţie participării la târguri, atât la cele naţionale cât şi la cele internaţionale - de altfel, cred că şi ceilalţi colegi producători dau o dimensiune importantă părţii de promovare, atât individuală cât şi la nivel de cramă românească.

BM: POATE UN RETAILER SĂ SE DIFERENŢIEZE DE COMPETIŢIE PRIN INTRAREA ÎNTR-UN PARTENERIAT CU UN PRODUCĂTOR DE VIN ŞI SĂ CREEZE UN BRAND COMUN?

RADU GHERMAN, CARREFOUR: Da, însă trebuie să ştie cum.

IONUŢ ROMAN, SELGROS: Noi avem un private label pe care nu l-am poziţionat cum trebuie; se numeşte Grand Appetit, îl avem în colaborare cu Recaş. Acum am învăţat puţin din cei aproape doi ani de când l-am lansat pe piaţă, am vrut să vedem ce înseamnă un private label în vin. L-am adresat în primul rând HoReCa, în primul rând gastronomilor, şi am oferit un discount undeva la 40% pentru aceştia, astfel încât atunci când ei îl pun la vânzare preţul în restaurant să nu fie foarte mare în comparaţie cu ce este la noi pe raft. Avem trei vinuri: un alb, un roşu şi un ice wine, la anul s-ar putea să mai lucrăm la ele. Ceea ce am greşit a fost eticheta, acolo a fost un minus. Calitatea la alb este deosebită, la roşu mai avem de lucrat. în concluzie, aş spune că este loc, iar noi am început să facem acest lucru şi o să îl perfecţionăm.

RADU GHERMAN, CARREFOUR: Este evident că în piaţa aceasta - la fel ca în orice piaţă, de altfel - există mai multe segmente de consumatori. în momentul în care vrei să abordezi piaţa în totalitatea ei, aşa cum un hipermarket ar trebui să o facă, nu poţi să elimini din analiza ta segmentul de produse ieftine, pentru că este în continuare un segment important. în ceea ce priveşte ideea că aceste produse nu ar trebui numite vin, cred că intrăm într-o zonă în care responsabilitatea se împarte între noi şi alte instituţii ale statului care ar trebui să fie implicate în acest lucru. 

Din punctul nostru de vedere, atât timp cât produsul respectiv respectă toate cerinţele legale este foarte dificil sau aproape imposibil ca eu să nu îl numesc vin, pentru că nu am abilităţile necesare şi legal nu pot să fac acest lucru. Vizavi de educare, din punctul meu de vedere aceasta se face într-un alt segment de preţ, şi aici recunosc că trebuie să lucrăm mai mult, şi o vom face.

MARIAN TIMOFTI, OSR: Prin ce diferenţiem vinul de HoReCa de cel pentru retail? Viţa-de-vie este o fiinţă vie şi are mulţi copii – ciorchinii. Dacă îi lăsăm pe toţi să crească, o să-i umple pe toţi cu apă, iar vinul va avea o calitate de retail. Nu putem face ca în zootehnie, unde putem păstra cei 10-15 purcei ai unei scroafe. Când vrem calitate, o parte din struguri trebuie tăiaţi şi aruncaţi; de aceea un vin de HoReCa este mai scump, pentru că plătim şi ciorchinii care au fost aruncaţi. Metodele de producere a unui vin de HoReCa pot dura şi 3-6 ani. 

Sunt timpi lungi, care înseamnă energie, oameni, bani. Calitatea vinului este mai bună, la un număr mai mic de struguri, pentru că mineralele extrase din pământ se împart la un număr mai mic de boabe. Pentru vinul de retail de obicei se lasă toţi strugurii. Vinul de HoReCa şi cel de retail sunt diferite şi cu siguranţă că un consumator de HoReCa nu va coborî pretenţiile la nivelul unui vin de retail. Pentru asta există şi case de vinuri producătoare de băuturi foarte scumpe, foarte rare şi bineînţeles că pentru consumatorul de rând, normal – şi fac parte din rândul lor – se construiesc vinuri de altă categorie.

BM: CE IMPACT AU AFACERILE DIN ENOTURISM ASUPRA POVEŞTII VINULUI ROMÂNESC, ASUPRA ECONOMIEI? CÂTE CRAME ÎŞI DESCHID ÎN ACEST MOMENT UŞILE PENTRU TURIŞTI?

ALINA IANCU, REVINO.RO: Crameromânia.ro este o bază de date bilingvă a cramelor româneşti; proiectul a început în 2014, deşi primele călătorii la crame au început în 2011. Totul a început cu fotografii, la care am adăugat ulterior şi informaţii. Am ajuns la circa 65 de crame; am descoperit turismul viticol, am considerat că trebuie să dau aceste informaţii mai departe şi aşa a apărut Revino.ro, un TripAdvisor al cramelor din România. 

Am identificat 165 de crame care produc vin îmbuteliat. însă în momentul de faţă sunt crame la care comunicarea este zero. Cea mai mare problemă a cramelor este comunicarea. Poate sunt crame pe care eu nu le-am identificat – am identificat în jur de 70 care fac turism viticol; dar dacă nu mi-au răspuns mie, timp de trei ani, la mailuri şi la telefoane, consider că acele crame nu ştiu să facă turism viticol. Am identificat 15 crame care au spaţii de cazare, dar una dintre ele nu mi-a deschis niciodată porţile şi nici vreun alt turist nu mi-a spus să fi fost acolo.

Trei sferturi dintre cramele care fac turism viticol au investitori străini. Investiţia se face într-o sală de degustare şi poate şi în personal calificat. De cele mai multe ori în momentul de faţă turismul viticol este făcut de oenologi, poate de un director de vânzări sau chiar de proprietarul cramei. Dar, în perioada culesului, enologii – care sunt cei mai buni pentru a face prezentarea cramei – nu sunt disponibili.

BM: CARE SUNT BENEFICIILE PE CARE LE ARE UN PRODUCĂTOR DIN ACEST TIP DE ACTIVITATE?

ALINA IANCU, REVINO.RO: Trei sferturi din oamenii pe care i-am dus acolo au rămas fascinaţi şi s-au identificat cu câte un vin. Acei oameni află povestea direct de la producător, pot să cumpere vin direct de la cramă şi transmit mai departe. Mare parte din oamenii care merg cu mine la crame sunt din mediul de business, corporatist. Ei se întorc acasă şi comunică mai departe.

ROXANA ANA, CRAMA ROTENBERG: Mai ales pe partea de team buildinguri este un nou trend. Sunt foarte multe firme care şi-au redirecţionat atenţia către crame. Sunt foarte multe lucruri care se pot face într-o cramă, pe lângă vizita propriu-zisă, explicaţia procesului de vinificaţie, să vezi live care sunt toţi paşii. într-un team building poţi merge în vie, iar pe perioada recoltei, toamna, vizitatorii pot participa la recoltat. Ulterior, noi permitem vizitatorilor să deguste vinul direct din tanc sau baric. îşi pot face propriul vin, se pot juca, pot crea propria etichetă de vin – am avut şi atelier de pictură. Sunt multe opţiuni, important este să existe interes. Iar în ultima perioadă sunt din ce în ce mai mulţi oameni intersaţi să vină să descopere acest gen de activităţi. Şi mă bucură foarte mult că a scăzut media de vârstă. Sunt tot mai mulţi tinerii care se organizează în grupuri de 8-12 persoane şi închiriază un microbuz, vin şi sunt dornici să înveţe care este povestea vinului.

BM: ŞI PENTRU O CRAMĂ CARE SUNT BENEFICIILE TURISMULUI VITICOL?

ZOE GHIURI, CRAMA RASOVA: Crama noastră, inaugurată în 2016, este proiectată special ca să primim turişti. Investiţia în sălile de degustare a fost finalizată abia în toamnă; avem două săli de degustare – una de 18 persoane şi alta de 90. Avem bucătărie complet utilată şi putem oferi mâncarea potrivită.

BM: CÂT DE MARE A FOST INVESTIŢIA?

ZOE GHIURI, CRAMA RASOVA: 5 milioane de euro şi continuă. Trebuie să facem şi un depozit, avem plan şi pentru un hotel, de care ne vom ocupa după investiţiile în fermă. Avem 20 de hectare de viţă pe rod şi 30 vor intra pe rod anul viitor.

Clienţii care vin la cramă ne rămân fideli, spun povestea mai departe şi cumpără de la noi.

ROXANA ANA, CRAMA ROTENBERG: Practic pentru clienţi este o experienţă personală. Vor să afle mai multe şi îi interesează în mod special povestea cramei şi oamenii din spatele cramei. Când vorbim de enoturism, nu ne limităm doar la vin, luăm în calcul şi povestea viei, a strugurilor, a procesului de vinificaţie. Este şi motivul pentru care mulţi dintre consumatori vin la cramă; altfel s-ar mulţumi să citească eticheta.

BM: CÂT INVESTIŢI AN DE AN?

ZOE GHIURI, CRAMA RASOVA: Este un hobby scump. Am ştiut asta de când m-am apucat de această afacere. în fiecare lună, în fiecare an, trebuie să mai aducem bani de acasă. Deocamdată.

MARIUS ILIEV, VIA VITICOLA SARICA NICULIŢEL: Pot să vă spun că firma mea are o experienţă imensă în turismul viticol. însă în timpul recent, în urmă cu cinci ani, firma a intrat în insolvenţă. Era o mare măgăoaie comunistă. Am investit mai ales în producţie şi distribuţie. Urmează şi proiectele pentru enoturism. Fiind plasaţi lângă Delta Dunării, primim foarte des solicitări, mai ales în timpul sezonului cald – cam 5-10 telefoane pe zi – pentru vizite la cramă. Şi mă refer nu la câţiva turişti, ci la autocare întregi. în Delta Dunării ajung zilnic mai multe vase de croazieră care îşi caută varii puncte pntru un intinerariu interesant.

Ne pregătim în acest moment pentru un proiect cu fonduri europene care probabil va fi dat în folosinţă în 2019.

BM: CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE ÎMPERECHEREA POTRIVITĂ DINTRE MÂNCARE ŞI VIN?

MARIAN TIMOFTI, OSR: O afacere veritabilă în acest sens poate fi construită de producătorii de brânză maturată de la Praid, din portofoliul Hochland, care merge foarte bine cu vinuri. Roţile de brânză sunt duse în salină, pentru maturat. Oxigenul este într-o cantitate mai redusă, iar mineralizarea salinei schimbă total gustul produsului. Asocierile cu vinul sunt nemaipomenite.

BM: CU CE VINURI SE POTRIVESC MAI BINE?

MARIAN TIMOFTI, OSR: Cu cele mai slab alcoolizate, demiseci, albe, aromate. Am încercat şi un vin demidulce mai puţin aromat, şi vinuri dulci.

IONUŢ FĂCĂLEŢ, SOMELIER: Se poate şi cu un vin sărat, dar din păcate în România nu se produce aşa ceva. Am vizitat o vinărie din Mexic care produce astfel de vinuri. Sunt deosebiri mari de consum de la o ţară la alta.

Unde credeţi că se consumă cel mai mult vin? în Vatican, cu o medie anuală de 66 de litri per capita.

BM: CINE VREA SĂ FIE SOMELIER ÎN ROMÂNIA?

IONUŢ FĂCĂLEŢ, SOMELIER: Sunt oameni pasionaţi, care lucrează în domeniu. în HoReCa, cam în fiecare restaurant ar trebui să existe un somelier.

BM: CARE SUNT ASOCIERILE RECOMANDATE, ÎNŢELEPTE, DINTRE MÂNCARE ŞI VIN?

IONUŢ FĂCĂLEŢ, SOMELIER: Sunt multe asocieri corecte care se pot face, dar un reper este să nu simţim gustul metalic, de staniol, în gură. Dacă se întâmplă aşa ceva, înseamnă că asocierea dintre mâncare şi vin este greşită.

MARIAN TIMOFTI, OSR: Nu este neapărat o formulă, ci mai degrabă o deschidere pe înţelesul consumatorului. Principalele asocieri sunt: carne albă cu vin alb, vin roze cu cărnuri intermediare (curcan şi porc), carne roşie cu vin roşu. Nu este aşa simplu, lucrurile se complică foarte mult şi acest lucru se întâmplă din pricina garniturii. Când spunem că vrem un vin alb cu carne de pui, este important de discutat despre garnitură.