Are sens sa ne imaginam o ieftinire in continuare a barilului, sa spunem pana la 40 de dolari? Toti directorii de companii petroliere cad de acord ca in actualele conditii, un baril de 40 de dolari nu are sens din punct de vedere economic, asa cum pretul nu era sustenabil nici la 150 de dolari si nu e nici acum la 50 de dolari pe baril. Dan Ionescu spune ca mai ales in zona de explorare si productie, “nu poate nimeni trai cu 40 de dolari pe baril”, in conditiile in care rezervele, costurile logistice si de explorare nu pot fi acoperite la acest nivel de pret. “Ce se poate face daca pretul ramane asa? Sa scada productia si atunci apare o dezechilibrare a cererii fata de oferta. Pana cand? Pana se reechilibreaza, pentru ca regula de piata e clara si duce la un echilibru”, apreciaza Dan Ionescu. La randul sau, Alin Niculae da ca exemplu marile companii petroliere care exploreaza zacaminte cu costuri foarte mari de exploatare, in jurul a 80 de dolari pe baril.

 

In schimb, pentru consumator, barilul la 50 sau chiar la 40 de dolari este de bun augur, deoarece pretul carburantilor scade la pompa. La fel este si in cazul companiilor care activeaza doar in zona de rafinare si retail, cum sunt in Romania cazurile Lukoil sau Rompetrol. Companiile-mama insa, care le aprovizioneaza cu titei, se confrunta insa cu cresteri importante de costuri: oficialii KazMunaiGaz, compania kazaha care detine 75% din actiunile Rompetrol Group, si-a facut bugetul pentru 2008, dar si pentru 2009 luand in calcul un pret al barilului de 60 de dolari. “Mentinerea unui pret mic al barilului se poate intampla doar pe termen scurt, deoarece marile companii petroliere din zona de productie fac deja strategii pentru ca pretul sa creasca si sa ajunga inapoi macar la acel prag de rentabilitate care sa le permita atat acoperirea costurilor de productie, cat si posibilitatea de a face in continuare investitii”, considera Constantin Tampiza. Asa se face ca o parte din companiile petroliere recurg la acele masuri de care au nevoie pentru o redresare a situatiei: micsoreaza productia, lucreaza la costuri, astfel incat sa creeze un deficit pe piata de natura sa duca la un pret mai confortabil pentru ele. 

 

Daca un pret de 150 de dolari face dificila aprovizionarea si creste pretul la pompa, iar un pret de 50 de dolari este de neconceput pentru producatorii de petrol, unde este pretul corect? “Cred ca un pret confortabil care sa permita si niste investitii este evaluat de OPEC si experti undeva la 70 de dolari pe baril”, raspunde Constantin Tampiza.

 

Estimarea Lukoil se apropie de ceea ce considera Petrom a fi un nivel justificat, situat intre 60 si 80 de dolari/baril. “Dar, pe termen lung, putem vedea un nivel necesar undeva intre 80 si 100 de dolari, care sa sustina furnizarea corelata cu cererea. Continuam sa ne asteptam la o crestere a cererii, chiar daca acum este un moment de criza. Aceasta are o durata limitata, asa ca pe termen lung vedem o crestere a cererii”, explica Mariana Gheorghe.

 

Indiferent de pret, un lucru este de neta­gaduit: petrolul va deveni din ce in ce mai scump din motive economice si tehnice, cu sau fara speculatori, pentru ca este din ce in ce mai greu de gasit si din ce in ce mai greu de extras. Declinul pare a fi la inceput - este adevarat, nu in mod uniform si nu in mod declarat de catre unele state, spune Mariana Gheorghe, dar avem deja scaderi in Rusia, in America de Sud sau in Marea Nordului. “Este nevoie de investitii mari, pentru ca avem si exploatari mature si descoperiri a caror exploatare solicita multi bani, cum este cazul Canadei, asa cum exista si tehnologii scumpe. Iar acestea fac inevitabil un pret mai mare, pentru a oferi siguranta si stabilitate in alimentare.”

 

Parerile liderilor companiilor petroliere legate de momentul iesirii din criza si de evolutia pretului petrolului sunt impartite. Constantin Tampiza considera ca efectele crizei vor dura trei-patru ani, timp in care pretul petrolului ar putea avea o scadere si pana la 35 de dolari pe baril; Alin Niculae considera ca momentul cu adevarat critic al crizei nu a venit inca si ca ar putea fi atins in 2009, cand efectele economice si sociale ale crizei ar putea fi cu adevarat o problema: “Criza inca nu ne-a lovit cu adevarat, dar asta se va intampla in 2009, care este un an compromis. Daca impactul cel mare va fi in trimestrul al treilea din 2009, se va propaga si in 2010, asa ca eu sper sa vina cat mai repede, pentru a se si termina mai repede”.