Atragerea de bani din afara economiei locale este astfel doar un mod de a privi situaţia: softul românesc se îndreaptă către etapa de creaţie accelerată, în care naţionalitatea chiar nu mai contează. „Datorită contextului specific dezvoltării de software, a lipsei de graniţe reale, cei care activează în industrie trebuie să fie la curent cu trendurile globale, altfel nu sunt competitivi. Prin urmare, este o necesitate, dar asta nu înseamnă că industria nu mai depinde de România“, spune Bobby Voicu, care a avut cu Mavenhut un an foarte bun în 2013, ajungând la 16 angajaţi (de la 4 la începutul anului) şi la obţinerea de profit net.

Bobby Voicu a dezvoltat Mavenhut în Irlanda şi abia acum, după un an şi jumătate de creştere, ia în calcul investiţii în studioul de la Bucureşti. Cei mai mulţi dezvoltatori de soft ajung, pe măsură ce succesul firmei creşte, să îşi deschidă birouri în Statele Unite, în special în California. „În Silicon Valley, dimineaţa este foarte frig, ziua este foarte cald, iar seara este foarte frig din nou“, descrie Cosmin Ciobanu, zâmbind, locul unde îşi doresc să ajungă toţi softiştii de pe planetă. Alături de un business angel austriac, Cosmin Ciobanu este unul dintre puţinii români care au pornit afacerea direct din Silicon Valley, pentru a se poziţiona mai uşor ca producător de soft.

Softiştii români au avut un apetit crescut în ultimii doi ani de a-şi dezvolta afacerile în afara ţării şi de a dezvolta branduri proprii. Lipsa graniţelor pentru dezvoltatorii de soft înseamnă mult mai mult pe termen lung, crede Bogdan Tudor: „În IT, companiile trebuie să treacă de la producerea de soft sau livrarea de servicii pentru companii în regim lohn la crearea de produse şi branduri locale, pentru că atunci se creează cea mai mare valoare adăugată sustenabilă pe termen lung. Până când vom reuşi să creăm zeci de produse şi servicii pe modelul Bitdefender, voi considera că suntem încă la început, iar potenţialul este încă fabulos. Consider că potenţialul de excelenţă al generaţiei curente în IT este de nivel internaţional“.

Generaţia curentă de IT este considerată o răsfăţată a crizei: softiştii lucrează într-un domeniu în care şomajul este zero şi obţin creşteri salariale de cel puţin 20% pe an. Piaţa de profil este o anomalie în contextul pieţei muncii din România, dat fiind că numărul de angajaţi aproape că s-a dublat în plină criză, salariile s-au majorat, în medie, cu 40-50% în ultimii cinci ani, iar acest sector nu a pierdut teren în faţa investitorilor.

Privind imaginea în ansamblu, specialiştii spun că misiunea cea mai grea va fi a celor care trebuie să îi convingă pe programatori să rămână în ţară începând cu anul viitor. Cu 7.000 de absolvenţi de facultăţi cu profil IT pe an şi cu cerere dublă de programatori venită de la angajatori, liberalizarea pieţei muncii în state precum Marea Britanie, Austria, Belgia, Franţa, Germania sau Olanda ar putea să pună în dificultate companiile IT din România. „Deficitul de candidaţi din zona IT este o problemă cu care se confruntă angajatorii la nivel global, nu doar cei din România.

Multe companii străine voiau să recruteze programatori din alte state, dar nu puteau din cauza restricţiilor de pe piaţa muncii, de aceea cred că va fi o presiune suplimentară pe salarii, pe care companiile vor fi nevoite să le crească până se creează o «echitate» a salariilor programatorilor la nivel european“, a spus Andrei Pitiş, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriei Software (ANIS). În 2012, peste 60.000 de specialişti erau angajaţi în sectorul IT, iar majoritatea (peste 80%) intrau în categoria celor tehnici, adică ingineri software, analişti, dezvoltatori sau manageri de proiect.