Prima plecare importantă a fost desprinderea grupului de avocaţi care a format Popovici-Niţu-Stoica, în ianuarie 2003, urmată de cea a grupului Ţuca-Zbârcea, în martie 2005. „La vremea respectivă aceste plecări m-au întristat foarte mult, poate şi din cauza împrejurărilor în care s-au produs, dar mai apoi am realizat că în condiţiile pieţei avocaţiale de atunci, desprinderea lor era inevitabilă. Piaţa era dominată ferm de două firme de avocaţi (Muşat şi Nestor), cerea noi jucători, iar ei erau potriviţi să ocupe locurile libere. Au realizat că este momentul lor şi au reuşit. Mă bucur sincer de reuşita lor. Personal, mă bucură succesul lor şi faptul că mi-au fost cândva coechipieri. Incontestabil ei formează astăzi elita avocaturii din România.”

Nu ezită să remarce că, prin comparaţie cu cele vestice, piaţa locală de avocatură este totuşi una mică, fără anvergură. „Este adevărat, avem câteva firme de avocaţi performante şi bine echipate, capabile să gestioneze dosare/proiecte şi tranzacţii sofisticate, la fel de bine ca marile firme din vest, însă piaţa noastră avocaţială este mică prin comparaţie cu cele vestice, atât din punct de vedere financiar, cât mai ales sub aspectul clientelei şi anvergura afacerilor.” Oferă ca argument în acest sens faptul că primele trei firme de avocaţi din România (formată din Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, NNDKP, Muşat & Asociaţii n.red.) au o cifră de afaceri de circa 14/16 milioane de euro pe an fiecare, în timp ce firme comparabile din vest au o cifră de afaceri de 7-8 ori mai mare sau chiar mai mult, în cazul celor londoneze, de pildă.

Totodată, puterea de cumpărare a clienţilor români care apelează la serviciile avocaţilor este mult redusă faţă de puterea financiară a clienţilor din vest şi, în timp ce în Uniunea Europeană cererea de servicii juridice şi onorariile avocaţilor sunt în creştere continuă, în România cererea stagnează, iar onorariile sunt în continuu regres. „Avocatura de business din România va arăta pe măsura jucătorilor săi. Trebuie să înţelegem că această piaţă nu este inertă, este un organism viu, într-o evoluţie continuă.” Cazul firmei londoneze Linklaters, gigant londonez cu afaceri de peste 1 miliard de euro, care a plecat din România după opt ani, fără să fi atacat dominaţia firmelor româneşti, este astfel o consecinţă a evoluţiei pieţei. „Marile firme internaţionale de avocaţi se extind în România pentru profituri financiare şi se retrag din aceleaşi considerente financiare. România este o piaţă dominată la vârf de firmele locale de avocaţi, iar Linklaters a fost prima firmă internaţională de avocaţi care a realizat că această dominaţie este de nezdruncinat şi că marii clienţi (ex. multinaţionalele) preferă să lucreze cu firmele locale de avocaţi.” A urmat apoi plecarea gigantului american White & Case, iar Gheorghe Muşat crede că vor mai urma şi alţii.

Avocatul consideră că răul actual cu care avocatura de afaceri se confruntă astăzi este dumpingul practicat de tot mai multe firme de avocaţi şi tentaţia pentru profituri financiare imediate, care tind să copleşească imperativele etice ale profesiei. „Ambele probleme devin presante şi nu pot fi rezolvate decât împreună. Soluţia este însă la îndemâna baroului, iar pârghiile pot fi uşor «identificate» în cadrul deontologic al profesiei”, îşi exprimă Muşat punctul de vedere. Gheorghe Muşat consideră că etica este crucială în profesia sa. Abandonarea standardelor etice ale profesiei în exercitarea serviciului de avocatură afectează grav percepţia publică despre avocaţi şi despre rolul lor în societate. „Nu este un secret că lumea oamenilor de afaceri parcurge o perioadă de tensiune şi tranziţie, la fel ca lumea politică, însă îngrijorări apar şi la nivelul profesiei juridice. Ar fi suficient să amintim că în ultimele luni avocaţi cu notorietate, unii dintre ei ocupând înalte funcţii de demnitate publică, au fost arestaţi pentru fapte penale grave, unele săvârşite în complicitate cu propriii lor clienţi. Este crucial să restabilim dominanţa excelenţei asupra profitului imediat, să restabilim angajamentul faţă de profesie şi codul deontologic al profesiei, altfel vom avea toţi de suferit.”

În ce priveşte şcoala de avocatură din România, Gheorghe Muşat observă, prin prisma interacţiunilor avute cu avocaţi de-a lungul timpului, că tinerii de acum nu duc lipsă de pregătire, dar sunt mai lipsiţi de motivaţie. „N-aş spune că erau mai bine pregătiţi tinerii avocaţi în trecut, dar în mod sigur erau mai motivaţi, mai dedicaţi şi mai ataşaţi profesiei. Mai dispuşi la efort şi sacrificiu pentru edificarea unei cariere, mai pasionaţi de munca lor şi mai implicaţi în viaţa organizaţiei.” Din punctul său de vedere, Facultatea de Drept scoate în continuare jurişti bine pregătiţi, dar mai puţin sau deloc dispuşi pentru a îmbrăţişa o carieră de avocat. Constată că mulţi dintre tinerii absolvenţi de azi sunt lipsiţi de pasiune, nu împărtăţesc consensul şi încrederea reciprocă, nu au răbdare, vor să sară repede peste etape şi de aici le rezultă multe şi profunde frustrări şi nemulţumiri. De asemenea, mulţi dintre ei, la început de carieră, par preocupaţi mai mult de latura financiară decât de formarea unei cariere.

Cum va arăta piaţa avocaturii de business peste ani? „Neîndoielnic mai puternică, mai competitivă şi sper mai ancorată la valorile etice ale profesiei.” Gheorghe Muşat nu îşi face planuri în ce priveşte viitorul companiei sale şi consideră că acestea nu se potrivesc avocaţilor, nici chiar celor de afaceri. „Avem însă strategii de dezvoltare a unor arii de practică, de lărgire a portofoliului de clienţi români, strategii de coaching & mentoring sau de extindere a firmei în teritoriu. Una peste alta, strategia noastră dintotdeauna a fost să ne consolidăm poziţia în topul firmelor de avocaţi din România şi să fim mereu un reper de excelenţă avocaţială.”