Reţeaua, dezvoltată pe un sistem de tip shared economy, a pornit în 2011 cu un hub central în Sibiu, iar acum mai are un hub în Bucureşti; recent, a fost inaugurat al treilea hub la Bacău. În prezent, Pall-Ex are 34 de membri, iar planul este să ajungă la 36 până la finalul anului. Danor Ionescu îşi aminteşte că la început s-au întâlnit cu peste 200 de potenţiali parteneri (firme de transport). „Mulţi au fost neîncrezători, iar unii ne-au «încurajat», spunându-ne că nu vom reuşi niciodată să îi facem pe români să lucreze în mod organizat într-un sistem cu rigori şi o disciplină vestică”, îşi aminteşte Danor Ionescu.

Cifrele spun povestea dezvoltării activităţii pe plan local, care se oglindeşte atât în cifra de afaceri şi în profitul firmei, dar şi în volumul de paleţi transportaţi de-a lungul anilor. În 2013, compania avea o cifră de afaceri de 7,3 milioane de lei, apoi anual a înregistrat creşteri de două cifre, ajungând la rulaje de 15,2 milioane de lei anul trecut, potrivit informaţiilor Ministerului de Finanţe. Atragerea de clienţi noi este principalul pilon de creştere menţionat de Danor Ionescu. Avansul afacerii este explicat de el prin elemente ca transparenţa activităţii şi livrarea la timp a mărfurilor.

În prima noapte de operaţiuni pe plan local, membrii Pall-Ex au schimbat prin intermediul hubului 180 de paleţi. Patru ani mai târziu, în 2015, compania a transportat paletul cu numărul 400.000, iar anul acesta au depăşit milionul de paleţi. „De-a lungul celor şase ani, compania s-a dezvoltat, iar astăzi suntem în liga marilor jucători pe piaţa serviciilor de transport expres de mărfuri paletizate”, apreciază Ionescu evoluţia companiei pe care o conduce, menţionând că rezultatele se datorează unei sincronizări dintre un context de piaţă, un model de business bun şi cunoştinţele de a-l pune în practică.

„Paletul cu numărul 1 milion este o bornă cu care ne mândrim, mai ales că am plecat de la zero şi am câştigat încrederea a peste 3.000 de clienţi deserviţi în mod regulat”. CEO-ul Pall-Ex mizează în viitor pe o creştere stabilă, extinderea suprafeţei de depozitare, mărirea portofoliului de clienţi şi investiţii în programe de perfecţionare ale angajaţilor. „Avem în vedere deschiderea de alte două noi huburi, în timp ce operaţional ne concentrăm pe menţinerea calităţii şi introducerea de servicii noi pentru retaileri şi producători”, adaugă Ionescu.

Datorită jobului, Ionescu este nevoit să călătorească des în pieţele în care lucrează şi spune că-i place cel mai mult să întâlnească oameni noi, situaţii noi, deoarece „lucrurile se schimbă foarte repede, trebuie să te adaptezi, să fii flexibil, să înţelegi cum poţi să fii util şi cum să obţii un rezultat pozitiv dintr-o situaţie nefavorabilă. Fiecare obstacol mă provoacă să îmi depăşesc limitele şi să devin mai bun”. Experienţa managerială acumulată în alte ţări precum Ungaria, Bulgaria sau Marea Britanie l-a ajutat să administreze afacerea din România, spune executivul.

Cea mai mare provocare pentru Pall-Ex, inclusiv pentru Ionescu, la momentul actual, este lansarea reţelei în Ungaria, o noutate pe piaţa maghiară. „Trebuie să câştige acceptare, să educăm piaţa şi nici recrutarea de personal competent nu este uşoară”, spune Danor Ionescu. El este însă încrezător în şansele afacerii pe noua piaţă: „Potenţialul este mare şi vom reuşi”.

Tot el spune că industria a evoluat de la un stadiu în care fiecare producător îşi făcea logistica „in house” la o etapă în care aproximativ 50% dintre jucători externalizează serviciul către firme specializate; ponderea este totuşi departe de procentul de externalizare de 80% în vestul Europei şi în America de Nord. Criza, în opinia lui Ionescu, a fost „un catalizator pentru scăderea costurilor, reducerea stocurilor, eficienţă în transport. Astfel, companiile au devenit tot mai preocupate de livrarea la timp a unor cantităţi optime de mărfuri”, în condiţiile unei infrastructuri deficitare. Guvernul a redus cheltuielile pentru investiţii în autostrăzi şi alte lucrări publice în ultimii ani, iar infrastructura dărăpănată a României a limitat comerţul mult timp şi a îndepărat mulţi investitori străini şi producători. Multe companii au preferat Polonia sau Ungaria în dauna României pentru că au un sistem de transport mai bine pus la punct decât cel de pe plan local.