"Preturile la care ANRE ne cere sa vindem acum sunt departe de realitate, iar pretul de import versus preturile din piata ne aduc pierderi mari. Din trimestrul al patrulea al anului trecut vindem fiecare metru cub pe piata captiva sub costuri, pentru fiecare metru cub de gaz pierdem bani", admite Frank Hajdinjak, care nu vrea sa spuna ce pierderi a acumulat compania din cauza acestor costuri pe care preturile nu le-au putut acoperi. Hajdinjak crede insa ca diferenta de pret dintre gazele de import fata de cele de productie interna este prea mare pentru a fi suportata doar de o parte dintre jucatorii prezenti pe piata. De asemenea, CEO-ul E.ON considera ca statul ar trebui sa gaseasca o solutie pentru a proteja doar consumatorii care nu ar putea plati o factura la pretul real: "Sunt consumatori casnici care au nevoie de protectie si consumatori casnici care nu au nevoie. Eu stau in Bucuresti si platesc gazul ca toti ceilalti consumatori casnici, desi eu nu as avea nevoie de protectia statului pentru a-mi plati gazul".

Frank Hajdinjak da din cap vehement cand este intrebat daca o continuare a politicii de preturi si de impartire a gazului pe plan local similara cu cea de anul trecut ar putea determina E.ON sa plece din Romania. Legea 332/2008 a expirat la 31 octombrie 2010, dar pana la inchiderea editiei nu fusese facut public daca prevederile acesteia vor fi sau nu prelungite inca un sezon. Oricum, Frank Hajdinjak considera ca aceasta decizie va spune multe despre cum va arata businessul E.ON in perioada urmatoare: "E de vazut cum va fi iarna si daca vor fi favorizati din nou consumatorii interuptibili (care isi pot opri productia atunci cand li se cere - n.r.)".Nu numai ca nemtii nu au de gand sa renunte la prezenta pe piata locala, "o piata plina de oportunitati pe termen mediu si lung, de la dezvoltarea activitatilor de productie si pana la eventuale alte privatizari din zona de energie", dupa cum spune CEO-ul E.ON, dar au si de recuperat de aici niste investitii, dincolo de pierderile acumulate in ultimul an, care trebuie recuperate de asemenea.

Hajdinjak estimeaza ca E.ON a investit in Romania in ultimii cinci ani 1,5 miliarde de euro, cele mai mari sume mergand in dezvoltarea retelelor de distributie - atat de gaze, cat si de electricitate: "Trebuie sa vedem cum va putea fi planificata o recuperare a acestor investitii, deoarece noi nu am investit acesti bani ca sa ne distram". Recuperarea investitiilor se poate face in principal din aplicarea unor tarife mai mari si mai apropiate de pretul real al gazului si al energiei la consumatorul final, dar si din atragerea a cat mai multi clienti din piata libera, cu care tariful se poate negocia - mostenirea Distrigaz Nord si Electrica Moldova inseamna pentru E.ON un procent important de consumatori captivi (1,5 milioane pe gaz, adica o cota de piata de 43,48% - si 1,3 milioane pe energie - cu o cota de piata de 13%) si un numar mai mic de consumatori eligibili (608 pe gaze - cota de piata de 5,21% -, respectiv 523 pe energie - 3% cota de piata).

Pentru a ajunge insa aici, E.ON are nevoie de integrarea in afacerile sale a unor afaceri din zona de productie de energie sau de o sursa alternativa de aprovizionare cu gaz ieftin, cum ar putea fi conducta Arad-Szeged.

In ceea ce priveste prima varianta, singurul proiect mare de productie de energie al E.ON ar fi termocentrala de 800 MW de la Braila (in parteneriat cu Termoelectrica si Enel), pentru care demararea lucrarilor a intarziat deja cu doi ani. Conform ultimelor date, constructia termocentralei in valoare de 1,2 miliarde de euro ar trebui sa inceapa in primul trimestru din 2012 si sa dureze patru-cinci ani. "Sper ca acest proiect se va lega pana la urma", spune Hajdinjak; in cadrul acestui proiect, Termoelectrica va contribui cu activele de la centrala Braila, iar consortiul format din E.ON si Enel va contribui cu banii necesari investitiei. Dincolo de acest proiect, care are o componenta politica importanta - dat fiind ca, la fel ca si in cazul lucrarilor la reactoarele 3 si 4 de la Nuclearelectrica, ultimul cuvant apartine actionarului principal, statul -, ramane discutia legata de cum se poate aproviziona compania cu gaz mai ieftin.

"Un lucru e clar; avem 20 de ani de experienta cu gazul rusesc si, sa fim onesti: a fost o colaborare ok", crede Hajdinjak, care considera ca intreruperile de gaz din iernile anterioare au fost bine tinute sub control de Romania. Tot din aceasta perspectiva, iarna 2010-2011 ar trebui sa fie lipsita de probleme: "Cel putin din punct de vedere teoretic, ar trebui sa ne putem descurca in orice situatie: stocurile de gaze sunt acum pline, Romania e acoperita pentru iarna, exista si gazele de import, deci la sfarsitul zilei Romania va putea gasi solutii pentru orice situatie. Oricum, asa s-a intamplat in fiecare criza a gazului: s-au gasit solutii deoarece Romania este flexibila si nu a ramas niciodata in frig".