4

INFLATIE, STAGFLATIE, DEZINFLATIE?

Faptul ca BNR n-a redus dobanda de politica monetara de la inceputul anului spre a stimula redresarea economiei, asa cum doreau oamenii de afaceri, se explica printr-o temere de inflatie care depaseste cu mult cadrul discutiilor obisnuite despre nimerirea sau ratarea tintei anuale de inflatie (2-4% pentru 2011). Ultimele prognoze externe vorbesc de scumpiri importante ale materiilor prime, incepand cu petrolul, si ale resurselor alimentare la nivel international pentru 2011; la noi, efectele majorarii TVA nu s-au incheiat, iar anul a inceput deja cu majorari de accize la carburanti si tigari. O scadere a dobanzii ar fi fost deci prematura intr-o economie care, desi a scazut cu 2,3% in primele trei trimestre din 2010, ramane cu cea mai inalta inflatie in Europa, de aproape 8%, ceea ce intretine temerea ca perioada de stagflatie se va prelungi. Analistii bancari considera ca, pe masura ce inflatia se calmeaza, BNR va putea reincepe ciclul de scaderi ale dobanzii in urmatoarele luni, de la 6,25% in momentul de fata probabil in jur de 5,5% la sfarsitul anului. Cat de eficienta ar fi insa reducerea dobanzii? BNR a atras atentia ca dobanzile bancare la creditele pentru companii si pentru populatie nu scad, desi cele pe piata interbancara au coborat deja suficient pentru a motiva o ieftinire a creditului; a fost modul bancii centrale de a vorbi despre limitele acestei parghii de politica monetara, atata vreme cat economia este euroizata, sistemul bancar este dominat de banci straine, iar majoritatea creditelor sunt in euro.

5

STATUL SAU PIATA?

Ar trebui sa fie piata, intrucat statul va fi ocupat cu gasirea surselor de bani pentru platile curente, iar de investitii ca sa stimuleze economia ii va mai ramane destul de putin. E drept, "statul" inseamna si capacitatea de atragere a fondurilor europene, considerate marea speranta a relansarii dupa recesiune, atata vreme cat se va crea mult-asteptata institutie care sa centralizeze administrarea fondurilor de la UE, insa in primul rand inseamna o administrare eficienta a bugetului propriu. Pe de o parte, continuam sa avem una din cele mai scazute ponderi ale veniturilor bugetare in PIB din Europa, iar pe de alta parte, necesitatile de finantare de peste 10% din PIB estimate pentru anul acesta raman sa fie acoperite din aceleasi surse ca si anul trecut - credite de la UE, banci si pietele externe, dobanzile rezultate urmand sa influenteze povara datoriilor in special din 2012 incolo. Cum se vor reflecta acestea in investitii? Conform secretarului de stat de la Finante, Gheorghe Gherghina, cheltuielile de investitii vor fi in 2011 de 34,2 mld. lei (cca 8 mld. euro), mai mici decat in 2010 ca pondere in PIB (6,6%) si vor fi acoperite majoritar din cheltuieli de capital, adica de la buget (3,93%, mai mult decat in 2010), in timp ce creditele externe vor acoperi doar 0,31%, sub nivelul din 2010, iar fondurile europene cam 1,08%, peste ponderea din 2010. Sa punem aceasta in balanta cu o estimare prudenta despre investitiile straine directe, a caror valoare, conform UniCredit, ar urma sa ajunga in 2011 la 4,9 miliarde de euro, acelasi nivel din 2009, fata de 3,6 miliarde in 2010.

6

SPRE CE MODEL DE ECONOMIE NE INDREPTAM?

Aceasta nu e o dilema doar pentru 2011, ci pentru tot deceniul in curs, avand in vedere ca Romania are in continuare ca obiectiv oficial aderarea la zona euro, prevazuta initial pentru 2015, dar al carei termen ar putea fi decalat, in functie de viteza reformarii sectorului public (promisiunea oficiala este ca in primul semestru din acest an va fi confirmat sau infirmat termenul respectiv de catre autoritati). Dincolo de parametrii financiari ai convergentei cu zona euro, raman problemele de calitate si identitate: pe ce domenii ne bazam, unde se poate face performanta? Vara trecuta, Guvernul a comandat Grupului de Economie Aplicata un studiu din care reiese ca ar fi nevoie de o politica de reindustrializare, prin atragerea capitalului strain in industrii orientate spre export si rezistente la crizele economice. Studiul pornea de la constatarea ca ponderea industriei in PIB a scazut constant din 2000 incoace, pana la circa 22%, in favoarea serviciilor si a constructiilor, evolutie care si-a dovedit riscurile pe timp de criza. In acelasi timp, ideea ca Romania ar trebui sa ajunga la aceeasi structura a economiei ca UE (crescand ponderea serviciilor in dauna industriei si a agriculturii) este gresita, apreciaza Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, care propune specializarea, identificarea pur si simplu a acelor domenii unde putem fi cei mai competitivi si care au piata la un moment dat.