VIITORUL MUNCII, CONDIŢIONAT DE TEHNOLOGIE

Un alt subiect important de discuţie, atunci când vine vorba de viitorul României, este acela al şomajului în rândul tinerilor şi al modului în care piaţa muncii, la nivel general, se va schimba ca urmare a noilor tehnologii. ”Sunt mulţi analişti care prevăd un viitor sumbru al omenirii, în care milioane de joburi o să fie pierdute şi înlocuite de nişte roboţi, software sau hardware, mai ales în industria de transport sau procesare de back-office“, a opinat Daniel Dines, CEO al companiei UiPath.

”Cred că asistăm la un moment astral în istoria omenirii, în care o să vedem o schimbare profundă. Iar astfel de momente apar, de obicei, ca urmare a unei convergenţe de trenduri; nu se poate să vină dintr-un singur domeniu“, este de părere Daniel Dines. ”În momentul acesta, la fel, avem parte şi de o revoluţie socială şi de una tehnologică, iar pe cea din urmă am văzut-o cu toţii, începând cu telefoanele mobile.“

Astăzi, arată CEO-ul UiPath, se fac mai multe poze cu telefoanele mobile într-o zi decât făcea toată omenirea într-o sută de ani. Acele poze au determinat giganţi precum Facebook sau Google să investească mult mai mult în tehnologia care înţelege imagini din poze, care generează acele tag-uri şi care se numeşte computer vision, bazată pe inteligenţă artificială. De la acea tehnologie s-a ajuns la maşini care se conduc singure, pentru că există vehicule care înţeleg ce se întâmplă, înţeleg traficul, detectează alte maşini sau viteza, ştiu să oprească sau să accelereze. ”Asta e o evoluţie tehnologică, care a fost oarecum logică. În acelaşi timp, globalizarea din ultimii 15-20 de ani a fost semnificativă, oamenii au devenit mai puţin rezistenţi la ideea de a-şi păstra locul de muncă, de a munci 20-30 de ani în aceeaşi corporaţie. România a beneficiat de trendul ăsta, a fost de fapt unul dintre motivele importante pentru care ne-am dezvoltat atât de mult din ’92 încoace. În momentul de faţă, eu cred că aceste două trenduri vor schimba complet dinamica muncii, pentru că aceşti roboţi sunt extraordinar de puternici.“

Roboţii vor schimba pur şi simplu modul în care gândim munca, pentru că oamenii sunt obişnuiţi să facă munci repetitive. ”Într-un fel, ca mentalitate ne simţim confortabil făcând munci repetitive, zi de zi. În momentul în care lucrul acesta o să fie luat, şi noi n-o să mai avem ce face, va fi o problemă foarte complicată. Cum o să ne obişnuim noi cu noi înşine? În următorii 25 de ani, sunt sigur că o să vedem sâmburii acestei transformări. De ce ar fi asta o oportunitate pentru România?“

Daniel Dines spune că inteligenţa artificială şi robotica reprezintă tehnologii multidisciplinare, nu doar o simplă inginerie care necesită o foarte mare concentrare într-un anumit domeniu. ”Noi, ca ţară, n-o să putem face niciodată o tehnologie de genul Google, nu cred că e în genele noastre. Dar a recunoaşte un trend global în inteligenţa artificială, aşa cum a făcut Estonia cu internetul, şi a crea o generaţie de oameni care înţeleg tehnologia asta şi ştiu unde să o aplice, a crea un centru regional de specialişti care înţeleg cum pot aplica această tehnologie în diverse alte domenii – aici cred că inteligenţa românească e foarte propice. Cred că elita României o să fie foarte bine poziţionată să aplice o tehnologie modernă multidisciplinară“, încheie el.

Între rata şomajului în România şi rata şomajului în rândul tinerilor există o discrepanţă enormă, arată Cătălin Păuna. ”Întrebarea este de ce avem această discrepanţă, pentru că economia creşte; dacă în 2000 eram la sub 30% din venitul mediu al Uniunii Europene, acum ne apropiem de 60%. Este clar că ne-am decuplat de Bulgaria şi ne apropiem cu paşi foarte repezi de Ungaria şi de Polonia. Viitorul României nu poate fi reprezentat decât de tineri, ori sunt tineri care nu participă la activitatea economică. Dacă avem o aşa populaţie de tineri care nu se implică în învăţământ, în educaţie sau în activitatea economică, ce se va întâmpla cu aceşti tineri peste 20 de ani, când va trebui să fie motoarele creşterii economice în România? Avem nevoie de subvenţii pentru tineri, avem nevoie de şcoli vocaţionale? Avem nevoie să stimulăm mobilitatea?“

Un alt subiect ridicat în timpul discuţiei se bazează pe un concept identificat de economiştii Băncii Mondiale, numit ”capcana veniturilor medii“, după cum explică Bogdan Ion, country managing partner al EY România: ei au înţeles că din 101 ţări, doar 13 au reuşit, în aproape 50 de ani, să treacă din categoria ţărilor cu venituri medii în cea a ţărilor cu venituri mari. ”Explicaţia este probabil multidimensională, dar este legată de modul în care aceste ţări au adaptat strategiile lor de creştere. În mod evident, având în vedere numărul limitat de ţări care au trecut în categoria veniturilor ridicate, multe s-au blocat în tranziţia de la o strategie de creştere pe bază de costuri reduse către o strategie de creştere pe bază de inovaţie şi cunoaştere. Prin urmare, întrebarea mea este: cum putem evita această capcană a veniturilor medii?“

Când vorbim de creştere economică pe termen lung, notează Cătălin Păuna, vorbim de două lucruri: de sustenabilitate şi de incluziune. Pentru oamenii cu o educaţie limitată, sărăcia este de 10 ori mai mare decât pentru cei care au terminat o universitate. ”Cel mai important lucru este educaţia, şi e poate singurul mod de a-i scoate pe oameni din sărăcie“, concluzionează el.

Experienţa ţărilor care au încercat acest salt, către veniturile mari, arată nişte direcţii, explică country managerul EY. În momentul în care o ţară încearcă să investească în inovaţie şi în noi tehnologii, cu siguranţă trebuie să ia foarte bine în considerare structura economică: ”Au fost situaţii în care nu s-a justificat respectiva investiţie, pentru că nu avea substanţă economică. O altă dimensiune importantă este că în situaţia în care infrastructura instituţională din respectivele ţări – aşa cum ar fi educaţia, accesul la capitalul de risc sau dreptul de proprietate intelectuală – nu sunt foarte bine puse la punct, evident că investiţiile făcute în noi tehnologii au avut un randament limitat.“ El mai aminteşte de infrastructura de transport, precum şi de disparităţile care există între diverse zone geografice ale unei ţări. În aceste situaţii, ţările care au încercat să facă saltul s-au confruntat foarte frecvent cu încetiniri. Nu în ultimul rând, demografia este o componentă extrem de importantă, care joacă un rol în această trecere la categoria ţărilor cu venituri mari. ”Glumind, riscăm să îmbătrânim înainte de a îmbogăţi. Sunt studii care arată că trei pătrimi din creşterea economică a Chinei din ultimii 30 de ani se datorează structurii demografice a acestei ţări. Trei sferturi din ţările lumii se află în categoria statelor cu venituri medii, aşa cum este şi România“, spune Bogdan Ion.