Andreea Şişman

Counsel, Clifford Chance Badea

1. Mai multe investiţii în dezvoltarea infrastructurii, atât cea de transport (rutieră, feroviară şi navală) şi energetică, cât şi socială (spitale şi clinici, proiecte urbane).

2. Dezvoltarea pieţei de capital şi stimularea proceselor de listare a companiilor autohtone.

3. Accelerarea ritmului de absorbţie a fondurilor structurale, implementarea unui sistem de achiziţii publice transparent şi eficient, printr-un sistem mai bun de coordonare între instituţiile implicate şi prin eliminarea corupţiei.

4. Conducerea instituţiilor guvernamentale şi a autorităţilor publice ar trebui să includă, pe lângă componenta politică şi administrativă, o componentă cu rol de consultare şi recomandare formată din specialişti (din mediul de afaceri şi din asociaţiile profesionale).

5. Dezvoltarea şi implementarea unui plan pe termen lung în domeniile educaţiei şi sănătăţii, inclusiv prin promovarea unei politici clare şi coerente de menţinere a „creierelor“ în România. Cel puţin pentru câţiva ani, România ar trebui să asigure studenţilor sau liceenilor condiţii atractive de lucru în domeniul public sau privat.

Dragoş Damian

CEO, Terapia-Ranbaxy

1. O creştere economică de asemenea natură se poate, având ca obiective primare:

a) refacerea populaţiei active; b) stimularea investiţiilor industriale; c) planuri de reformă structurală în zona rurală; d) asistarea sistematică a exporturilor; c) creşterea consumului.

2. Este obligatorie o regândire administrativă a ţării, altfel structura de 42 de judeţe este prea granulară şi greu de gestionat. Un obiectiv de creştere proiectat de 5% trebuie asumat de guvern ca indicator de performanţă. Creşterea trebuie să fie profitabilă, aducând un surplus corespunzător de venituri care să fie utilizate în dezvoltare.

3. Conceperea bugetului de stat trebuie reformată în mod adecvat.

Măsuri efective: Măsuri de defiscalizare / raţionalizare fiscală / control al colectării; reducerea cu câte un punct procentual pe an a TVA şi două puncte procentuale pe an a CAS în următorii 5 ani; reducerea cu câte un punct procentual pe an a contribuţiei angajatorului la sănătate în următorii doi ani; scutirea fiscală completă a oricărei firme cu cel puţin zece angajaţi cu activităţi de producţie timp de 18 luni de la înfiinţare; controlul colectărilor fiscale în agricultură şi turism; reactivarea planului de stimulente fiscale pentru repatrierea românilor care lucrează în străinatate; investiţii de 2% din PIB în reforma structurală la sate – „nu susţinem agricultură, ci viaţa la ţară“  (drumuri, agricultură, irigaţii, funciare etc.); amânarea sau chiar boicotarea transpunerii în legislaţie a unor directive europene care pot leza interesul economic naţional; iniţierea unui program naţional de educaţie, „Cumpără fabricat în România“.

Mădălina Bălan

Managing Partner, HART Consulting

1. Focus pe calitatea oamenilor, pe selecţia bazată pe compatibilitatea lor reală cu competenţele cerute de o economie competitivă, bazată pe orientarea pe clienţi interni sau externi, asumarea responsabilităţii proprii, colaborarea şi orientarea pe rezultate sau iniţiativă.

2. Atenţia sporită la dimensionarea personalului din instituţiile de stat, pentru a avea un control al costurilor.

3. Atenţia sporită la calitatea învăţământului pentru a pregăti oameni competenţi inserabili în piaţa de muncă sau cu spirit antreprenorial.

4. Atenţia sporită la calitatea sistemului de sănătate (unde accentul pe informare şi prevenţie ar putea salva costuri importante).

5. Întărirea brandului naţional pentru a exista un real sentiment de apartenenţă şi mândrie.

Andrei Cionca

CEO, CITR Group

1. Stabilirea unor axe de dezvoltare şi crearea de facilităţi fiscale pentru investiţiile în cadrul lor. O politică fiscală care să încurajeze investiţiile şi să ofere facilităţi speciale celor care sunt dispuşi să aducă fresh money în economia naţionala ar face cu siguranţă diferenţa.

2. Stimularea investiţiilor în agricultură în vederea creşterii productivităţii.

3. Predictibilitate în legislaţia fiscală. Un investitor care cumpără sau începe azi o afacere în România are nevoie de o viziune clară pe minimum 3-5 ani pentru a îşi putea contura un business plan solid.

4. Reducerea birocraţiei şi creşterea eficienţei aparatului de stat. Trăim într-un secol al vitezei. Abia dacă mai avem timp să ne bucurăm de cei dragi în viteza în care ne desfăşurăm activitatea zi de zi. Ideea de „a sta la coadă“ este de-a dreptul respingătoare pentru că într-adevăr consumă foarte mult timp. În România anului 2014 este încă greu să îţi declari veniturile şi să îţi plăteşti cotizaţiile la stat. Cred că aici s-ar putea interveni fără prea mari eforturi prin eficientizarea acelui www.ghiseul.ro şi prin facilitarea accesului contribuabililor la îndeplinirea sarcinilor lor cetăţeneşti.

5. Investiţii masive în infrastructura rutieră, aeroportuară, navală.

Dragoş Pătroi

Consultant fiscal

1. Practicarea unui regim de impozitare relativ echilibrat a doi factori de producţie esenţiali – munca şi capitalul. Mai pe româneşte, „preţul“ plătit (din perspectiva costurilor fiscale) pentru „a scoate banii din firmă“ ar trebuie să fie oarecum similar, fie că vorbim de profit şi de dividende sau de salariu, pentru a diminua formele de remunerare salarială „alternativă“ şi, implicit, „munca la gri“.

2. Materializarea în practică a principiilor „lăsaţi-mă să cumpăr“ şi „lăsaţi-mă să vând“. Adică un contribuabil nu se va trezi în ipostaza în care, dacă a efectuat achiziţii de la un anumit furnizor, organele de inspecţie fiscală îi vor limita ulterior exercitarea dreptului său legitim de deducere, atât la nivelul impozitului pe profit, cât şi al TVA, pe motiv că respectivul furnizor a avut un comportament fiscal inadecvat. Cred că autoritatea publică ar trebui să creeze o bază de date cu firmele cu risc fiscal, astfel încât un contribuabil să ştie, prin consultarea respectivei baze de date, riscurile fiscale la care se poate expune.

3. Cota unică de 16% să fie efectiv de 16%. În ultimul timp, am constatat o creştere mascată a cotei de impozitare de 16%, prin limitarea admiterii la deductibilitatea fiscală a unor cheltuieli ale firmelor. Un studiu de analiză fiscală comparativă, pornind de la aceeaşi rată a rentabilităţii unei afaceri, ne poate demonstra că un nivel de 16% al cotei de impozitare poate avea o tentă confiscatorie mai pronunţată chiar decât unul de 25%, pe măsură ce corecţiile fiscale aplicate profitului contabil sunt cu atât mai agresive. Propunem lărgirea sferei de admitere la deductibilitate fiscală a tuturor cheltuielilor care sunt efectuate în scopul businessului şi care, implicit, concură la realizarea acestuia.

4. Repoziţionarea unor prevederi din categoria procedurilor fiscale, dintre care cele mai importante le apreciez ca fiind următoarele:

a. Restrângerea posibilităţii acordate organelor fiscale de a aplica procedurile de autoritate reprezentate de estimare, de recalificare şi de ajustare. Propunem definirea mai exactă a conţinutului cognitiv al prevederilor art. 11 Cod fiscal, care oferă posibilitatea organelor fiscale de a aplica retratarea fiscală a operaţiunilor economice derulate de un contribuabil cu un altul – fie afiliat, fie nu.

b. Eliminarea obligaţiilor declarative şi de înregistrare care creează doar costuri suplimentare la nivelul firmelor de bună credinţă, fără a avea un impact semnificativ (în contrapartidă) şi asupra „evazioniştilor de profesie“.

Nicolas Maure

preşedinte şi director general Dacia şi director general Renault România

1. Revitalizarea pieţei de bunuri de folosinţă îndelungată, mai ales prin restabilirea creditării de consum (mecanisme de finanţare, garanţii, limită de îndatorare etc.).

2. Creşterea investiţiilor productive în România prin simplificarea accesului la fonduri europene şi la ajutoare de stat pentru întreprinderi mari şi IMM‑uri.

3. Accelerarea lucrărilor de infrastructură rutieră, feroviară şi portuară.

4. O mai bună adecvare a educaţiei la nevoile companiei la toate nivelurile (de exemplu învăţământ vocaţional, contracte de practica în întreprinderi alternate cu perioade de şcolarizare etc.).

5. Revizuirea codului muncii pentru mai multă flexibilitate şi îmbunătăţirea dialogului social.

Nikolai Beckers

CEO, Romtelecom & Cosmote România

România are nevoie de investiţii în infrastructură, iar taxele adiţionale pe acest segment ar fi de-a dreptul contraproductive. În cazul Romtelecom şi Cosmote România, cea mai mare parte a investiţiilor planificate pentru acest an, care totalizează 170 de milioane de euro, sunt direcţionate către tehnologia 3G şi 4G, pentru segmentul de comunicaţii mobile, respectiv FTTH, pentru cel de comunicaţii fixe. Din nefericire, din cauza cadrului legislativ actual, am putea fi nevoiţi să amânăm o parte din aceste planuri, companiile noastre fiind considerabil afectate de taxa pe infrastructură. În opinia noastră, aceasta ar trebui să se calculeze la valoarea contabilă netă a construcţiei, nu la cea nominală brută.

Decizia pentru această taxă a fost luată fără nicio consultare prealabilă a mediului de afaceri; apare un nou semn de întrebare cu privire la predictibilitatea mediului fiscal din România.

Credem că taxa ar trebui abolită pentru sectorul telecomunicaţiilor cât mai repede posibil. Totuşi, una dintre soluţiile de mijloc promovate de către mediul de afaceri este modificarea bazei de calcul la valoarea amortizată a activelor (valoarea contabilă netă).

Pentru o creştere economică, este crucial ca România să atragă investiţii, iar aceasta se poate întâmpla doar dacă statul creează mediul propice în acest sens. România excelează în IT&C, atât din punct de vedere al potenţialului şi entuziasmului utilizatorilor, cât şi din punct de vedere al realizărilor de până acum. De aceea, avem nevoie de predictibilitate fiscală, în special în industria în care activăm.

Orlando Szasz

Renania

1. Îmbunătăţirea colectării la buget prin reducerea evaziunii.

2. Investiţii masive în construirea infrastructurii rutiere, în special autostrăzi.

3. Stabilitate fiscală şi legislativă garantată pe o perioada de ani prestabilită.

4. Scutirea de impozit, parţială sau totală, pentru profitul reinvestit.

5. a) Remunerarea conducătorilor companiilor de stat pe criterii de performanţă (salarizare şi bonusare în funcţie de profitabilitatea şi lichiditatea companiilor pe care le conduc) - coroborată cu legislaţie strictă anticorupţie.

b) Remunerarea conducătorilor ministerelor şi a echipelor ministeriale/guvernamentale pe criterii de performanţă coroborată cu legislaţie strictă anticorupţie.

Ahmed Hassan

Country Managing Partner, Deloitte Romania

1. Reformă fiscală. România ar avea nevoie de o îmbunătăţire a proceselor din administraţia fiscală pentru a creşte veniturile şi, în acelaşi timp, pentru a simplifica sistemul de calcul, colectarea şi procedurile de control. Îmbunătăţirea administraţiei fiscale ar diminua corupţia despre care se vorbeşte pe scară largă.

2. Politici clare şi strategii de investiţii pentru IMM-uri care au drept scop stimularea inovaţiei şi ar sprijini IMM-urile în atragerea de fonduri pentru a dezvolta afaceri noi. Aceste politici vor stimula inovaţia şi antreprenoriatul în afaceri. România ar trebui totodată să pună bazele unui program de training şi educaţie pentru generaţiile viitoare de antreprenori, care trebuie să posede cunoştinţe de managementul afacerilor, managementul riscului şi management financiar.

3. Resursele umane ale ţării au nevoie de o atenţie sporită în următorii cinci ani. Resuscitarea şi investiţiile în învăţământul vocaţional şi educaţie, alături de dezvoltarea de programe specifice, se află în strânsă legătură cu migrarea talentelor din România.

4. Statul român trebuie să accelereze atragerea de investiţii din diferite surse cum ar fi investiţii străine directe şi absorbţia fondurilor europene. România are nevoie de o strategie foarte clară la nivel guvernamental pentru a identifica acele industrii şi arii geografice unde trebuie să atragă investiţii străine directe. De asemenea, este nevoie de programe care să stimuleze aceste investiţii, iar aici cred că sunt trei probleme care trebuie soluţionate: 1. Corupţia; 2. Birocraţia excesivă; 3. Stabilitatea legislativă.

5. Companiile de stat au nevoie de un progres mai accentuat, iar aici sunt mai multe soluţii: fie privatizare, fie management privat sau joint venture (asociere în participaţiune). În ce priveşte managementul privat, deşi este un concept bun, are o serie de probleme: interferenţa legală şi operaţională a statului şi a organismelor sale, care nu permit managementului privat să funcţioneze după model privat. Totodată, guvernanţa corporativă a companiilor de stat trebuie revizuită şi îmbunătăţită.

Mihai Marcu

preşedintele Consiliului de Administraţie, MedLife

1. Încurajarea antreprenoriatului. Proiecte de anvergură pentru promovarea şi finanţarea celor care au curajul să îşi pornească propria afacere – avem nevoie să scăpăm de obsesia naţională a eşecului.

2. Soluţii economice de creştere a productivităţii, în special în domeniul rural subdezvoltat şi subvenţionat. România are nevoie de programe care să ducă la apariţia micilor meşteşugari tradiţionali, la dezvoltarea turismului rural, la agricultură performantă şi la prelucrarea lemnului, nu la exportul de cherestea.

3. Investiţii masive în infrastructură.

4. Reducerea CAS cu cel puţin 5 puncte procentuale. Dacă România are o taxă unică convenabilă, în schimb munca este crunt pedepsită, fiind taxată la sânge.

5. Predictibilitate legislativă şi fiscală. Fiecare minister sau structură administrativă schimbă regulile jocului anual. Investitorii serioşi şi finanţatorii întocmesc bugete şi scenarii pe 5-10 ani.

Fady Chreih

director executiv, Regina Maria

1. Predictibilitatea sistemului fiscal şi a celui legislativ - cel mai rău lucru pentru mediul de business e să schimbi regulile jocului şi să creezi distorsiuni în piaţă, fie că sunt de natură fiscală, fie că sunt de natură legislativă.

2. Simplificarea relaţiei dintre contribuabil şi stat. Ar trebui să pornim de la felul cum România poate să fie business friendly şi cum putem uşura relaţie dintre persoanele fizice şi stat. Cota unică a fost un exemplu extraordinar de reuşită şi totuşi sunt voci care tot mai cred în impozitare progresivă.

3. Reducerea aparatului guvernamental din punctul de vedere al cheltuielilor - prin informatizare şi prin eliminarea de pe flux a departamentelor care devin redundante în secolul al XXI‑lea.

4. Toate ţările se luptă pentru creştere economică. Statul ar trebui să încurajeze companiile private să aducă valoare adăugată şi să crească în România şi să nu devină un jucător activ în economie, ci doar gardian şi facilitator al respectării regulilor jocului.

5. Ascultarea proactivă a reprezentanţilor pieţei private.

Neculai Mihai

director general, FAN Courier

1. O creştere economică de cel puţin 5% pe an pentru următorii zece ani mi se pare un procent optimist care ar trebui să îndeplinească alte câteva condiţii pentru a putea fi sustenabil pe termen mediu şi lung. O condiţie esenţială este aceea ca reprezentanţii clasei politice, dar şi cei ai companiilor formatoare de piaţă din mediul privat să fie foarte bine pregătiţi din punct de vedere administrativ, să fie foarte dedicaţi şi să asigure continuitate în măsurile pe care le iau. Din punctul meu de vedere, măsurile vizează următoarele direcţii importante de dezvoltare:

2. Investiţiile în agricultură, fiind vorba de un domeniu strategic şi cu mare potenţial în România.

3. Demararea marilor proiecte de infrastructură (de exemplu, parteneriatele public-private). Am observat câteva tentative, însă până acum niciuna relevantă pentru economia românească.

4. Creşterea absorbţiei fondurilor europene de la 33% (în prezent) la cel putin 60-80%. România este ţara care a reuşit, din păcate cu insucces, ca până acum să absoarbă cele mai puţine fonduri europene. Ţări ca Polonia au reuşit să absoarbă cu succes peste 80% din aceste fonduri.

5. Reducerea TVA de la 24% la 19% şi scăderea cu 5% a CAS-ului pentru angajator. În felul acesta, banii ajung la angajat, nivelul veniturilor disponibile creşte şi el şi implicit consumul.

6. Creşterea gradului de colectare a taxelor şi impozitelor. În acest moment în Romania se colectează aproximativ 32% din PIB, cu 11,6% mai puţin decât media europeană.

7. Micşorarea aparatului de stat şi informatizarea lui – continuarea 
proiectului eRomânia.

Daniel Ionescu

director de vânzări şi marketing, TotalSoft

1. Informatizarea instituţiilor publice, unificarea bazelor de date, crearea unor interfeţe de acces tip self service către cetăţeni nu doar că ar da o imagine modernă României, dar ar duce la reduceri de costuri, a cozilor la ghişee fără precedent.

2. Urgentarea dezvoltării infrastructurii rutiere şi modernizarea căilor de acces către o hartă a locurilor cheie din România.

3. Susţinerea urgentă a unor sectoare strategice, ca dezvoltarea de surse alternative de energie nepoluantă, care ar limita dependenţa energetică într-un cadru geopolitic instabil la est. În aceeaşi notă, se creează o piaţă de maşini cu energie alternativă, nepoluantă. În alte state se instalează deja sisteme de inducţie magnetică în şosele sau pompe de alimentare cu energie.

4. Susţinerea inteligenţei şi inovaţiei româneşti în sectoare ca IT-ul, sector în care România se clasează pe locul 3 în lume. Modernizarea învăţământului superior prin atragerea de mentorship din mediul privat (local sau pregătit în multinaţionalele prezente în România). Actualizarea programei şi a modului de predare actual.

5. Finanţarea sau susţinerea (reducere de taxe/impozite) a start-up-urilor în domenii strategice cum ar fi IT-ul sau agricultura. Suport real în absorbţia de fonduri externe. Reducerea TVA-ului la 19%, scăderea dobânzilor la împrumuturi şi a numărului uriaş de taxe pentru a lăsa bani în piaţă pentru firme. Politicile fiscale ar trebui să reducă evaziunea fiscală, or până în prezent nu s-a înregistrat o scădere vizibilă a evaziunii fiscale.

Mihaela Mitroi

liderul departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România

1. Reducerea contribuţiilor sociale, care sunt printre cele mai ridicate din Europa. România are un dezechilibru între contributorii la sistemul de asigurări sociale şi beneficiarii acestui sistem, iar acest dezechilibru nu poate fi remediat decât prin măsuri curajoase care să reducă nivelul de impozitare pe forţa de muncă, prin reducerea contribuţiilor de asigurări sociale şi eventual plafonarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

2. Reforma profundă a administraţiei fiscale şi informatizarea acesteia. Este nevoie de expertiza sectorului privat şi de asistenţa instituţiilor financiare internaţionale pentru reuşita acestei reforme, diminuarea evaziunii fiscale, şi ar crea spaţiu bugetar pentru o eventuală relaxare fiscală care să stimuleze creşterea economică şi investiţiile străine.

3. În plan managerial, este nevoie de creşterea productivităţii muncii în România, dar şi de un accent sporit pentru inovaţie. România cheltuieşte mai puţin de 0,5% din PIB pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare, este nevoie de un efort comun al sectorului public şi al celui privat pentru a ne apropia de ţinta comunitară de 3% din PIB destinată cercetării.

4. Este nevoie de măsuri pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi un consens politic şi social care să susţină un nou proiect naţional de dezvoltare durabilă a ţării.

Severina Pascu

CEO, UPC România şi Ungaria

PIB-ul României ar putea creşte cu 2 miliarde de euro prin implementarea unor măsuri instituţionale de sprijin, ceea ce ar însemna o contribuţie a broadband-ului de 8 miliarde de euro în PIB, în 2018. Printre măsurile care pot face ca ţara noastră să poată fructifica potenţialul broadbandului se numară:

1. Simplificarea procedurilor de autorizare a construirii şi dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice şi a infrastructurii asociate.

2. Eliminarea interdicţiei de amplasare aeriană şi supraterană, pe domeniul public şi în zona drumurilor publice, a reţelelor de comunicaţii electronice.

3. Relaxarea regimului fiscal privind reţelele de comunicaţii electronice sau infrastructura necesară susţinerii acestora, prin acordarea de facilităţi fiscale şi stabilirea unui cadru legislativ predictibil.

4. Limitarea cadrului general în care autorităţile publice locale pot stabili/impune măsuri şi/sau condiţii tehnice sau comerciale privind reţelele de comunicaţii electronice şi infrastructura necesară susţinerii acestora.

5. Elaborarea de programe publice de educare a populaţiei, pentru ca românii să folosească internetul cu încredere şi să dobândească astfel abilităţi digitale.

6. Susţinerea şi oferirea de facilităţi pentru ca persoanele cu venituri mici să poată avea echipamente IT&C, cu ajutorul cărora să exploreze universul digital.

Marian Dinu

partener fondator, 
DLA Piper Dinu SCA

1. Creşterea economică poate veni din efectul cumulat al unor investiţii străine mai susţinute decât în anii de criză şi dezvoltarea antreprenoriatului local. În acest sens, este importantă crearea unei economii deschise şi flexibile.

2. Statul ar trebui să ia toate măsurile pentru a debirocratiza administraţia, a simplifica în continuare fiscalitatea, a face foarte simplu pentru oricine vrea să se apuce de o afacere să navigheze hăţişul administrativ. Un antreprenor are destul de furcă în gestionarea afacerii propriu-zise şi nu are nevoie de piedici administrative suplimentare.

3. Sistemul de educaţie ar trebui şi el să fie reorientat, pe de o parte prin stimularea învăţământului vocaţional şi pe de altă parte prin încurajarea tinerilor să gândească antreprenorial.

Marius Ghenea

Antreprenor, Grupul de magazine FIT

1. Stimularea creării de locuri de muncă prin sprijinirea dezvoltării IMM-urilor, a activităţilor antreprenoriale, atât numeric (România ar trebui să ajungă măcar undeva la 35 de întreprinderi la mia de locuitori), cât şi ca rezultat economic de valoare adaugată (prin suport pentru întreprinderi din industriile creative, bazate pe tehnologie).

2. Stimulente fiscale ca reducerea CAS, reducerea TVA (fie pe ansamblu, fie măcar pe anumite categorii de produse şi servicii), continuarea comasării diverselor taxe.

3. Susţinerea creării şi dezvoltării de capital, prin fonduri de investiţii mixte (e.g. cu contribuţii financiare mixte, guvernamentale şi private, dar cu management privat), prin susţinerea activităţilor de business angels şi orice alte tipuri de investiţii risk capital, care ar trebui să primească un incentive, inclusiv din partea guvernului. Atât la nivel guvernamental cât şi la nivel nonguvernamental, eforturile ar trebui să fie în continuare focalizate pe dezvoltarea culturii şi educaţiei antreprenoriale.

4. Stimularea consumului intern, care a fost efectiv inhibat în mod exagerat în ultimii ani; o economie cum este cea românească nu are cum să susţină ritmuri de creştere economică de 4-5% pe an, în lipsa dezvoltării asemănătoare a consumului intern, care este una dintre cele mai importante surse de creare şi creştere a PIB; consumul poate fi stimulat direct prin susţinerea creditării, dar şi indirect prin stabilitate monetară, prin creşterea veniturilor medii, prin susţinerea educaţiei financiare a întregii populaţii.