În programul de convergenţă din 2011, guvernul afirma că PIB potenţial s-a redus cu 4,7% în 2009, când economia scăzuse cu 6,6%, din cauza celor trei factori care contribuie la creşterea PIB potenţial: munca (-1,2%, din cauza majorării şomajului), stocul de capital (-1,5%) şi productivitatea totală a factorilor, care priveşte eficienţa folosirii muncii şi a capitalului, calitatea infrastructurii, capacitatea de inovare tehnologică (-5%, din cauza scăderii investiţiilor şi a reducerii cheltuielilor pentru cercetare).

În programul de convergenţă 2014, creşterea PIB potenţial este estimată să provină în principal din contribuţia capitalului (plus de 1,1% până la 1,4% în intervalul 2014-2017), în al doilea rând din productivitatea totală a factorilor (de la 0,7% la 1,2%) şi în ultimul rând din muncă (0,1-0,2%), explicaţia fiind destul de sumară: „ca urmare a măsurilor structurale avute în vedere, formarea brută de capital fix va reveni la dinamici pozitive“ (măsurile structurale - ameliorarea disciplinei bugetare, reforma companiilor de stat, reforma investiţiilor publice şi ameliorarea managementului fondurilor europene); „în consecinţă, situaţia de pe piaţa muncii va cunoaşte uşoare îmbunătăţiri, astfel încât creşterea ocupării şi a numărului de ore lucrate va compensa evoluţia demografică nefavorabilă“.

În ce priveşte productivitatea totală a factorilor, al cărei grad de contribuţie la PIB potenţial este marca distinctivă a economiilor dezvoltate sau cu ritmuri înalte de creştere sănătoasă, aici detaliile ni le oferă raportul Comisiei Europene despre România privind evaluarea convergenţei, publicat săptămâna trecută. Ceea ce raportul include la „măsuri structurale de promovare a creşterii durabile“ merită enumerat spre a ne face o idee despre ce înseamnă aceste imponderabile pe care România, după CE, încă nu le valorifică: competitivitatea este afectată puternic de capacitatea slabă de cercetare şi inovare, din cauza investiţiilor mici şi necoordonate pe termen mediu şi a lipsei sinergiilor între firmele mari, IMM-urile inovatoare şi universităţi; sectorul IMM este foarte fragil, din cauza sarcinilor administrative mari; infrastructura de transporturi de bază şi de comunicaţii în bandă largă este dezvoltată insuficient, cea energetică este integrată încă modest cu piaţa UE; economia este foarte energointensivă şi cu cele mai mari emisii de carbon din UE; calitatea managementului din companiile de stat din sectorul energetic şi de transporturi se ameliorează prea lent; investiţiile sunt afectate de drepturile neclare de proprietate asupra terenurilor.

Evident, dacă ţintele de bifat pentru zona euro sau ideea de a limita deficitul structural par prea constrângătoare, un partid sau altul pot alege să le combată. Europarlamentara Adina Vălean (PNL) a anunţat că liberalii nu susţin convergenţa cu zona euro şi că Tratatul fiscal trebuie renegociat, astfel încât România să nu fie nevoită să renunţe la cota unică (renunţare ce figurează în programul PSD, dar pe care ministrul finanţelor nu o vede fezabilă din 2015) sau să majoreze taxe. Ar fi o idee în buna tradiţie a PNL, care a rupt acordul cu FMI în 2005 tot din cauza constrângerilor fiscale, pe atunci impuse de Fond. Acum, după trei acorduri cu FMI, România are în sfârşit şansa să nu mai încheie încă unul în 2015, pentru că, după cum spune Mugur Isărescu, „poate sta pe picioarele ei şi să fie credibilă“.

În ce priveşte aderarea la euro, nimic nu garantează că în următorii ani Tratatul fiscal nu va fi schimbat chiar de zona euro, ţinând cont de tendinţele centrifuge din interiorul UE. Pentru noi, ideea de aderare la euro a funcţionat, tot ca acordurile cu FMI, ca stimulent pentru nişte măsuri utile, dar care altfel n-ar fi fost niciodată luate sau în chip de hăţuri pentru a limita fanteziile fiscale ale guvernanţilor. Chiar dacă ar renunţa însă şi la Tratatul fiscal, şi la euro, România ar avea de rezolvat aceleaşi probleme, iar experienţa anilor de criză îi va fi învăţat şi pe politicieni că metoda veche „dăm drumul la deficite şi la inflaţie ca să creştem PIB“ chiar nu e o soluţie.