Odata ce leul a intrat in valtoarea pietelor financiare internationale, miscarile regionale au inceput sa isi spuna tot mai mult cuvantul. “Marturisesc ca acum 3-4 ani nu credeam ca leul va ajunge sa fie tranzactionat in maniera in care se intampla astazi”, spune dealerul de la ING Bank. La acea vreme, explica el, era greu de anticipat ca in fundamentarea deciziilor de tranzactionare a leului pe piata valutara vor conta dinamica zlotului si a forintului, a yenului japonez, a randului sud-african sau a lirei turcesti. Piata valutara romaneasca a ajuns sa fie influentata de decizia de dobanda luata in Polonia sau Ungaria, de criza imobiliara din SUA si de aversiunea la risc a investitorilor manifestata prin dinamica negativa a burselor de pretutindeni.

“Piata este controlata aproape in totalitate de straini acum”, spune Mihoc, iar miscarile de curs de la Bucuresti, ce se regasesc in factura de plata a oricarui roman ce are un credit in valuta, sunt efectul unor decizii care se iau la mii de kilometri distanta, in centrul financiar al Europei, la Londra. Pe o piata unde cele mai multe fonduri apartin strainilor, bancile romanesti si clientii locali in jocul din care rezulta pretul leului (respectiv cursul valutar) au o pondere tot mai mica. “Uneori, aceasta ocupatie e foarte stresanta, pentru ca transformarea unei pozitii luate pe piata in profit sau pierdere nu mai depinde de abilitatea dealerului, ci de evolutia pietei si de alti jucatori mai mari”, spune Bogdan Mihoc.

Pentru bancherul roman, capacitatea de a anticipa miscarile pietei, pe baza informatiilor macroeconomice si a experientei de tranzactionare cu acesti jucatori, este in aceste conditii singura arma de lupta. Sansele de reusita: 50%”, spune Mihoc. O secunda este uneori extrem de importanta, “chiar daca lucrurile nu se intampla asa cum se vede prin filme, in sensul ca nu suntem permanent sub presiune”, dar in fiecare moment trebuie sa ai o viziune a ceea ce se intampla pe piata si sa actionezi in consecinta.

“Oportunisti in decizia de investitii si puternici prin dimensiuni”, dupa cum spune Adrian Parvulescu, strainii aloca miliarde de euro pentru a face profit. In schimb, cele mai multe dintre bancile romanesti ruleaza pe piata valutara doar banii clientilor (fonduri din operatiunile comerciale) si chiar atunci cand tranzactioneaza in nume propriu, sumele sunt considerabil mai mici decat cele pe care le pot plasa investitorii straini.

Sistemul bancar romanesc nu are inca parghiile de risc si limite de tranzactionare suficient dezvoltate, spune Parvulescu. Si totusi, pe termen lung, bancherii romani sunt cei care dau trendul dupa care va evolua pe termen lung leul. “Jucatorii locali au o importanta foarte mare, pentru ca ei cunosc piata si au fluxuri financiare constante de la clienti.” Pe termen scurt, insa, regulile le fac intr-adevar investitorii straini speculativi. Regulile bancii centrale spun ca o banca romaneasca nu poate juca pe piata valutara mai mult de 10% din capitalul propriu intr-o operatiune cu o singura moneda si 20% pentru monede multiple. “Nici daca ar plasa toate suma permisa, proportiile intre romani si straini nu s-ar putea compara”, puncteaza Paul Prodan, vicepresedinte adjunct responsabil cu operatiunile de trezorerie in Credit Europe Bank. Intregul sistem bancar avea anul trecut capitaluri proprii de circa 6 miliarde de euro, potrivit statisticilor BNR. Mai mult, spune vicepresedintele adjunct al CreditEurope Bank, care a fost in trecut mai bine de un deceniu responsabil de trezoreria ING, din cele 40 de banci din Romania doar vreo 15 au apetit mai mare la risc. “Noi acum invatam regulile jocului”, apreciaza bancherul, care are o experienta de peste 17 ani pe piata financiara. Piata romaneasca este o piata empirica din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare si al volumelor, “o piata unde in proportie de 90% se castiga inca din operatiuni simple”.

Lipsesc inca, afirma Prodan, produsele derivate “adevarate”, instrumente care ar putea da o alta dimensiune pietei romanesti. Banca centrala a amanat constant introducerea unor astfel de instrumente, care pot induce si riscuri majore. Pentru a da doar cel mai rasunator exemplu din istoria recenta, astfel de instrumente au facut posibila frauda de la Société Générale din ianuarie, cand traderul Jérôme Kerviel a deschis - prin intermediul unor tranzactii neautorizate - pozitii de 50 de miliarde de euro pe piata bursiera europeana, atragand pierderi de 4,9 miliarde de euro, cele mai mari din istoria bancii franceze. Astfel de situatii sunt insa excluse de pe piata romaneasca, spune Prodan: “Nu suntem in liga respectiva, ca sa vorbim de astfel de cifre”.

Un dealer roman are “pe mana” 10 milioane de euro cu care poate face plasamente, explica el; suma creste pe niveluri de competenta, dar sunt totusi putini dealeri care isi iau pozitii atat de mari, declara Sorin Olaru, director al trezoreriei de la Millennium Bank. Bancile din Romania au reglementari stricte privind expunerile dealerilor si cele mai multe, spune el, sunt reticente in a lua pozitii agresive, pentru ca ele castiga inca din operatiunile valutare ale clientilor. Olaru, in varsta de 38 de ani, a fost cooptat in echipa portughezilor anul trecut, cand acestia si-au lansat operatiunile pe piata romaneasca, insa experienta sa pe piata financiara de aici este cu mult mai indelungata. La ING, banca in care si-a inceput cariera in domeniu in 1997, ocupa pozitia de director de rates & credit, intr-un departament in care superviza operatiuni pe piata interna monetara si valutara de peste 200 de milioane de euro pe zi, dupa cum afirma la vremea respectiva pentru BUSINESS Magazin. Ce calitati are un dealer bun? “E cel care stie sa simta piata si nu are prea multe idei”, apreciaza Olaru - insa o importanta mare o au si cunostintele tehnice si de macroeconomie. Trecand peste tentatia profitului imediat, un dealer bun este, in ochii lui Sorin Olaru, cel care reuseste sa vada piata in perspectiva si sa-i anticipeze miscarile. Desi treci ades prin perioade de frustrari si nici momentele de criza nu lipsesc, “daca ai si un pic de inclinatie spre gambling (pariu - n.red.), meseria poate fi tare frumoasa”. In cele mai multe dintre bancile romanesti lipseste insa acest apetit pentru risc: “sunt dealeri care nu au speculat niciodata”, iar pana a intra in liga mare a dealerilor din centrele financiare de la Londra sau New York “mai e cale lunga de batut”. Dealeri exceptionali pe piata din Romania? “Nu exista”, raspunde sec Sorin Olaru. Toate opiniile anterioare apartin unor oameni cu zeci de ani de experienta - dar cum vede lucrurile un dealer intrat mai recent “in joc”?