În goana după creşterile anuale, cei mai favorizaţi au fost angajaţii care au putut să profite de cererea tot mai mare de personal din partea companiilor. Cosmin are 26 de ani şi este absolvent de informatică. A schimbat până acum patru companii în cei patru ani de când s-a angajat şi primeşte lunar cel puţin trei oferte de la concurenţă, de cele mai multe ori cu un plus de 20% faţă de salariul actual. Este mai capricios în relaţia cu superiorii, pentru că ştie că poate pleca oricând în altă parte dacă nu este tratat cum se cuvine.

„Angajatorii au avut şi au în continuare un focus pe reţinerea în companie a celor mai buni specialişti şi a celor cu cea mai mare experienţă. Acest lucru se realizează prin utilizarea lor în cele mai interesante proiecte, împreună cu oferirea celor mai mari creşteri salariale„, spune Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC). Cosmin munceşte de un an pentru cel mai recent angajator unde, într-adevăr, a beneficiat de două creşteri salariale de câte 10%, tocmai ca să nu fie tentat să plece. „Prea puţin„, spune softistul, care se plânge de profitul prea mare pe care îl generează firmei raportat la salariul său lunar de nici o mie de euro.

„Şi acum se întâmplă fenomenul ăsta şi e bine că e o piaţă competitivă. Noi încercăm să le oferim angajaţilor proiecte de amploare pentru firme mari din Europa de Vest şi un sprijin continuu pentru învăţare„, spune şeful Fortech, Călin Văduva. În compania sa, vârsta medie a angajaţilor este de 28 de ani, iar problema plecării angajaţilor e de actualitate ca pentru întreaga industrie. Valentin Metzger, delivery director în cadrul Endava, spune că dacă o companie nu oferă perspective de creştere, unii angajaţi vor căuta oportunităţi în alte companii, pentru că acumulează experienţă în mai multe medii.

Pentru o companie IT, spune Metzger, este de dorit ca un angajat să rămână cel puţin o perioadă de cinci ani, însă dacă plecarea vine după şase luni „este cam repede„. Angajaţii se uită nu doar la aspectul pur financiar, ci la pachetul de oportunităţi oferit de fiecare companie - „contează să reuşim să facem o legătură cât mai bună între aspiraţiile persoanei şi oportunităţile din companie„.

Daniel Pink e omul care i-a scris discursurile vicepreşedintelui american Al Gore timp de doi ani. Mai apoi a scris patru cărţi, între care bestseller-ul „A Whole New Mind„ şi „Drive - The Surprising Truth About What Motivates Us„, în care vorbeşte despre cât de importantă devine motivaţia intrinsecă în contextul tranziţiei de la afaceri de producţie spre afaceri creative. Or, susţine Pink, creativitatea angajaţilor nu numai că nu e stimulată, dar e distrusă de orice tip de motivare financiară cu recompense şi pedepse, după cum a scris anterior Business Magazin. El crede că această metodă clasică de motivare sau „expirată„, cum o numeşte el, nu mai este de actualitate din moment ce modul în care se fac afacerile s-a schimbat. În acelaşi registru, reprezentantul Endava atrage atenţia că de multe ori pentru fidelizarea angajaţilor contează şi includerea lor în proiecte pe care şi le doresc, iar un bonus la salariu nu este unica soluţie.

Pentru a evita problema găsirii de noi angajaţi sau a înlocuirii celor care pleacă, unele companii şi-au dezvoltat propriile programe pentru a-şi apropia studenţii încă din timpul facultăţii. Dana Bichir, vicepreşedintele de resurse umane şi asigurarea calităţii din cadrul Siveco România, vorbeşte despre academia Siveco, un program lansat în 2004 pentru a veni în ajutorul tinerilor, care vor să-şi îmbunătăţească abilităţile dobândite pe băncile şcolii. Astfel, studenţi din Politehnica din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Facultatea de Automatică, Universitatea de Vest şi Politehnica din Timişoara au fost pregătiţi în domeniile ingineriei software, informaticii economice şi vânzărilor de soluţii software, iar o parte dintre ei lucrează acum în Siveco.