Alteori, ţine de specificul companiei să stabilească un mandat de 3-4 ani şi să rotească relativ constant câte un CEO per mandat pentru a aduce sânge proaspăt, diferinte accente, o nouă energie. Sigur, un CEO reprezintă garantul unei direcţii şi schimbările prea dese nu sunt un semn bun pentru investitori, pentru acţionari, pentru piaţă în general; dar 3-4 ani este tocmai bine”, arată Sorin Faur.

Însă nu toţi specialiştii consideră că longevitatea mandatului unui CEO este întotdeauna benefică pentru companie. În opinia strategului de business Aliz Kosza, un mandat de peste un deceniu pentru un CEO nu ţine de rezistenţa acestuia în funcţie, ci mai degrabă de sistemul în care funcţionează compania. „Sunt companii mari care funcţionează matriceal, iar poziţia de CEO este mai degrabă un simbol, nu un rol. Astfel de poziţii de CEO nu sunt poziţii de lider”, spune Aliz Kosza, un executiv cu experienţă în conducerea unor companii precum MOL, Orkla Foods sau Fabryo. Ea spune că suntem într-o nouă eră a leadershipului, în care criteriul cel mai important pentru alegerea liderului unei companii este reprezentat de experienţele sale în multiple industrii, iar un lider cu adevărat bun pune la punct o strategie de business pe termen lung într-o perioadă de 3-5 ani, apoi caută noi provocări profesionale.

„Mulţi intră însă în zona de confort şi primesc în continuare salarii nemaipomenit de mari. Însă eu nu cred în cariera de 20 de ani în aceeaşi companie; este autosuficienţă, limitarea dezvoltării ca individ şi o limitare a progresului profesional. Nu poţi să stai 20 de ani CEO şi să fii mereu proactiv, să vezi ce se întâmplă în companie şi să adaugi valoare”, adaugă Aliz Kosza. Totuşi, admite ea, este posibil ca acţionarul companiei să îşi dorească stabilitatea dată de un CEO longeviv, care livrează creştere anuală a veniturilor şi a profitului companiei chiar dacă diverse studii au arătat că oamenii care stau prea mult în acelaşi loc sunt încuiaţi, frânează procesele şi nu adaugă valoare.

De regulă, mandatele expaţilor care vin pe poziţii de CEO în România au o durată cuprinsă între doi şi patru ani. Oana Ciornei de la Amrop spune că o consecinţă a acestei practici o reprezintă faptul că, de multe ori, se observă o preocupare pentru rezultate financiare pe termen scurt, iar acest lucru frustrează organizaţia şi demotivează oamenii care se identifică cu organizaţia (adică chiar oamenii care trag organizaţia înainte). „Sunt însă industrii în care după o sucesiune de mandate de expaţi au fost crescuţi lideri locali care la ora actuală conduc operaţiunile din România (piaţă lactatelor e un bun exemplu, sau retailul)”, adăugă Oana Ciornei.

Totuşi, uneori mandatele unor CEO se termină mai repede decât era planificat, iar alteori durează mai mult. Însă scurtarea perioadei unui mandat de CEO nu este neapărat un semnal rău, pentru că aceasta poate avea în spate alte motive.

„Uneori un CEO pleacă mai repede poate pentru că nu s-a adaptat soţia la mediul din România sau pentru că are probleme de familie şi trebuie să se întoarcă în ţara natală. Sau poate acţionarul şi-a dat seama că investiţia a fost greşit plasată şi nu se gândea că guvernul poate da atât de multe ordonanţe de urgenţă”, completează Sorin Roibu de la Arthur Hunt. 

De obicei, un CEO are un mandat bine determinat în timp, deşi există cazuri în care acest mandat se înnoieşte anual. Prin urmare, orice CEO îşi va planifica mandatul astfel încât să îşi poată îndeplini obiectivele, pentru că dacă nu le îndeplineşte pleacă.

„Dacă le îndeplineşte, fie rămâne pentru încă un mandat, fie e promovat în altă parte. Dacă performanţa e una slabă încă de la început, de obicei companiile preferă să marcheze încă o pierdere şi să-l schimbe, decât să aştepte până la finalul mandatului”, adaugă Oana Ciornei. Totuşi, admit specialiştii, nu trebuie excluse nici diferenţe de opinie cu acţionarii sau erori de recrutare, oameni care pur şi simplu nu se dovedesc potriviţi şi atunci sunt schimbaţi cu prima ocazie, nici prea devreme, pentru a nu da un mesaj de instabilitate în piaţă, dar nici mai târziu.

„Mai rar putem vorbi de aceste situaţii; desigur că există, dar reprezintă de obicei excepţii, companiile mari şi foarte mari investesc foarte multe resurse în alegerea unui CEO potrivit, iar astfel de decizii nu se iau peste noapte”, conchide Sorin Faur.