„Majoritatea marilor producători europeni prezenţi în România ştiu de multă vreme că ambalajele sunt surse importante de avantaj concurenţial pentru produsele lor„, remarca anterior Stefan Liuţe, director al Storience, agenţie specializată în strategii de branding, adaugând că, la noi, doar o parte dintre producători au învăţat acest lucru, dar e „îmbu-curător„ că numărul celor care investesc în ambalaje bune din toate punctele de vedere creşte. Raportul dintre imaginea produsului, ca aspect vizual, şi apropierea sa de natură nu se va echilibra decât atunci când caracterul ecologic sau reciclabil va fi combinat cu eficienţa economică.

Dacă în zona reciclării de sticlă şi hârtie reciclatorii pot fi număraţi pe degetele de la o mână, creşterea cotaţiei internaţionale a petrolului, materia primă pentru fabricarea PET-ului, a determinat apariţia mai multor afaceri în domeniu. „Efervescenţa a fost determinată şi de creşterea exponenţială pe piaţă a valorii deşeului de mase plastice„, explică Sorin Popescu.

După 2000, îmbuteliatorii au trecut tot mai mult de la ambalajul din sticlă la PET pe seama preţului mai atractiv. Inventatorul berii la PET, Virgil Mailat, fondator al Bere Mureş, povestea în 2008 pentru Business Magazin despre ideea sa de a renunţa la sticlă. Fondatorul Bere Mureş, cel care şi-a vândut afacerea către Heineken, spunea că slovacii, furnizorii săi de malţ, au râs iniţial de ideea sa de a produce bere la PET, zicându-i că e o nebunie să folosească ingrediente atât de bune pentru ceva ce nu va merge niciodată.

A câştigat disputa şi lupta pe piaţa berii din România cu următorul argument: „Românului nu-i place când trebuie să ducă sticla la magazin sau când într-o plasă pune câteva sticle de bere care nu fac nici doi litri. El vrea să ia mai mult o singură dată, iar cu berea la PET pune trei sticle în sacoşă şi face şase litri. Normal că era mulţumit, iar asta mi s-a confirmat ulterior, când am văzut că cel mai bine se vindeau PET-urile la doi litri„. Vânzările de bere la PET ajungeau în 2007 la jumătate de miliard de euro, iar astăzi înseamnă mai bine de 50% din piaţa totală.

Ca urmare a exploziei PET-ului, preţul de vânzare a deşeului din PET a crescut de la 100 de euro/tonă în 2002 la 400 de euro. Astăzi, o tonă de PET costă 600 de euro, ceea ce a determinat ca multe afaceri să se îndrepte spre această nişă. În plus, obiectivele de reciclare a ambalajelor impuse de autorităţi creşteau de la an la an.

Unii nu s-au înscris în pluton şi au profitat de lipsa concurenţei. „Va trece foarte mult timp până ce îmi voi amortiza investiţia în fabrica de reciclat sticlă. La vremea respectivă, puteam face orice altceva cu acei bani. Spre exemplu, cumpăram două sau trei apartamente, care îmi aduceau venituri suplimentare şi aveam astfel pe mână un lucru sigur, fără multe riscuri. Utilajul necesar reciclării însă se degradează în timp„, mărturiseşte Cristian Dumitrache, directorul executiv al TC Rom Glass, singura companie din România care reciclează sticlă. Înfiinţată în 1992, societatea şi-a început activitatea în comerţ, pentru ca şapte ani mai târziu să treacă la businessul cu sticlă.

Cel care i-a deschis porţile lui Dumitrache către afacerea cu reciclatul sticlei este unul dintre şefii de la producătorul de sticlă Stirom, companie cumpărată de grupul elen Youla. „Întâmplarea a făcut ca spre finalul unei discuţii pe care am avut-o să vorbim despre sticle, iar eu la vremea respectivă cunoşteam foarte mulţi producători de vinuri. I-am povestit cum aş vedea eu distribuţia sticlelor în România şi cu asta l-am convins„, povesteşte şeful TC Rom Glass. Compania înfiinţată de Dumitrache a pornit cu importul cioburilor destinate producţiei de ambalaje de sticlă a grupului Youla, în anul 1999, iar din 2006, cu ajutorul unei finanţări nerambursabile de la Fondul de Mediu, a cumpărat primul aparat de reciclat sticlă. Practic, din 2006 TC Rom Glass a renunţat la importul de cioburi şi a început să le producă din sticla pe care o recicla, Youla (prin intermediul fabricii Stirom din Bucureşti) fiind singurul beneficiar al producţiei. „Această înţe-legere verbală a pus bazele unui vis„, îşi aminteşte Dumitrache. Visul despre care vorbeşte şeful TC Rom Glass este reprezentat de cele circa 300.000 de tone de sticlă pe care populaţia şi companiile din România le aruncă anual.

După populaţie, o altă sursă de colectare importantă o reprezintă fabricile producătoare de băuturi sau conserve, ale căror sticle ciobite sau sparte în timpul procesului de producţie ajung până la 0,5% din producţia totală. Ba mai mult, după aproximativ un an şi jumătate de folosire producătorii de bere înlocuiesc sticlele deteriorate în urma numărului ridicat de cicluri de îmbuteliere şi a transportului la şi de la revânzători şi clienţii finali. La fel ca şi în cazul reciclatorilor de PET, o bună parte a producţiei TC Rom Glass merge la export, sub forma cioburilor rezultate în urma procesului de reciclare, care sunt folosite în fabricile din grupul elen Youla şi Glass Container Company din Moldova. Cioburile au adus anul trecut companiei conduse de Dumitrache afaceri de 5 milioane de euro - „Marja de profit la sticlă este foarte mică, de 2-3%. Afacerea cu cioburi este o afacere sănătoasă, care, chiar dacă nu înregistrează creşteri importante, rămâne stabilă. Până la urmă, cea mai importantă sarcină a noastră este să colectăm toţi banii din piaţă„.

România reciclează aproximativ 450.000 de tone de deşeuri de ambalaje, conform celor mai recente statistici, iar cantităţile trebuie să crească cu 20% în următorii doi ani. Uniunea Europeană estimează creşterea obligaţiilor de reciclare pentru deşeurile de ambalaje începând cu anul 2016, prin modificarea directivei în acest domeniu. Noile obiective de reciclare pentru plastic vor creşte de la 22,5% la 45%, iar obiectivul total de reciclare de la 55% la 75%. Calculele pentru anul 2011, ultima statistică naţională, arată că piaţa deşeurilor de ambalaje generate în România se situează la circa 70 de milioane de euro, luând în considerare preţul mediu pe tona de deşeu.

Prin intermediul Eco-Rom Ambalaje, companiile din România au reciclat în ultimii zece ani aproximativ 2,6 de milioane de tone de deşeuri de ambalaje. Asta înseamă salvarea a 5,2 milioane de tone de resurse naturale. Pentru a îndeplini obiectivele legate de reciclare, producătorii şi importatorii de bunuri ambalate de pe piaţa din România au plătit 280 de milioane de lei. 80% din această sumă sunt direcţionate anual către companiile de gestiune a deşeurilor şi extinderea sistemului de colectare separată: asigurarea serviciilor de colectare, sortare şi transport al deşeurilor către fabricile de reciclare, investiţii în infrastructura de colectare separată pentru populaţie şi în campanii de informare şi educare a populaţiei privind importanţa colectării separate a deşeurilor de ambalaje.

Prin sistemul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje realizat şi investiţiile substanţiale ale industriei în dezvoltarea acestuia, Eco-Rom Ambalaje susţine aproximativ 20% din piaţa muncii din România în domeniul gestiunii deşeurilor. Mai exact, crearea a 6.600 de locuri de muncă în 2011, pentru ca în 2012 numărul acestora să ajungă la 9.450, conform celor mai recente statistici la nivel naţional. Numărul localităţilor care beneficiază de serviciul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje este de 464.