Visurile oamenilor mari de azi

"Nu mai vorbim de un moft sau un statement de modă, vorbim de un stil de viaţă sănătos în care bicicleta reprezintă un mod de transport cotidian, rapid şi eficient", spune Tereza Tranaka, specialist în comunicare şi colaborator la o revistă specializată în ciclism. Ea consideră un plus pentru evoluţia de pe piaţa bicicletelor faptul că ciclismul urban câştigă din ce în ce mai mult teren în marile oraşe din România. "Nu putem defini un portret pentru ciclistul urban pentru că el provine din toate clasele sociale".

Un exemplu: Bogdan Mitrofan, HR Business Partner în cadrul unui operator telecom. Deşi pasionat de ciclism, nu merge cu bicicleta până la locul de muncă deoarece, după cum spune chiar el, "nu îi permite ţinuta". Pedalatul însă îi ocupă o bună parte a timpului liber, chiar şi după accidentul în care şi-a rupt o mână şi un picior: "Mergeam pe pistă şi mi-a ieşit un om în faţă. Bucureştiul e un oraş periculos pentru biciclişti." În ce priveşte Pegasul, îşi aduce aminte de modelele Practic şi Modern: "Modernul se mişca mai greoi, însă avea alura unei biciclete cu stil, puţin mofturoasă, dar la clasă mai mică, un fel de limuzină; pe când Practicul era mai vioi, mai înalt, cu un pinion mai mic şi o statură care îţi permitea să pedalezi mult mai bine." Bogdan Mitrofan avea un Pegas Practic, iar prietenul lui din copilărie un Pegas Modern şi îşi comparau bicicletele la fel cum procedează astăzi cu maşinile: "Unele erau tunate, cu scaune cu blăniţă."

Dragoş Plăcintă, redactorul-şef al revistei de lifestyle GQ, recunoaşte că nu s-a mai urcat de mult pe o bicicletă, totuşi şi-a luat inima-n dinţi şi a încercat un Pegas la un eveniment organizat de Ursus în parteneriat cu Atelierele Pegas: "A fost foarte drăguţ, având în vedere că n-am mai pedalat de vreo 20 de ani." Îşi aminteşte că a învăţat să meargă pe un Pegas la o vârstă destul de înaintată: 16 ani, în fostul parc 23 august, actualul Lia Manoliu. Bloggerul Alex Tunaru vede în noul Pegas acel gen de bicicletă cu care te plimbi prin oraş, mai ales prin parcuri, "o bicicletă foarte cool cu care te plimbi şi vezi că toată lumea te priveşte şi întoarce capul după tine".

"Ce a fost bun într-o viaţă anterioară renaşte într-o formă mai bună"

Printre planurile de viitor ale companiei se numără publicarea cărţii despre Pegas, o colecţie de haine urbane şi crearea unui configurator online pentru aripi - astfel încât clienţii să poată alege un anume model. Pe aceeaşi listă se află şi dezvoltarea unor modele noi - o bicicletă pentru copii, o cursieră şi o pliabilă. Dar până la visul realizării unei fabrici ca aceea de la Tohan mai e cale lungă şi nevoie de o investiţie de cel puţin 300.000 de euro. Dincolo de dimensiunea financiară, adevăratul test va fi acela că o nouă generaţie de mici antreprenori poate progresa şi în vremuri mai dificile. "Poate reuşim să îi facem şi pe alţii să fie conştienţi de posibilitatea asta: <Uite, dacă ei au reuşit, mă las şi eu de serviciu şi mă apuc de treabă. Am şi eu o pasiune, să vând tricouri, de mâine mă apuc să trăiesc din asta>."

Nu este imposibil, dat fiind că angajaţii din clădirile din sticlă par să se fi săturat de universul corporatist, cu valori stricte definite de codurile vestimentar şi comportamental. Va reuşi tânărul de 35 de ani să dea un astfel de exemplu? Se poate construi un business mizând pe noul curent al mersului pe două roţi şi un brand care a făcut istorie? Răspunsurile sunt mai mult sau mai puţin uşor de intuit, dar dacă în cinci ani atât cei care le-au acordat încredere, cât şi cei mai sceptici vor discuta în parc plimbându-se pe al lor Pegas, atunci schimbarea de care vorbeşte Andrei Botescu se va fi produs. Şi cei care au înţeles-o nu vor mai afirma, aşa cum o fac astăzi, că muncesc doar ca să se întreţină, fără să le rămână vreun ban în plus. Iar un brand 100% românesc ar putea fi repus pe picioare.