Dacă nu se mai fac, le facem noi

S-a documentat apoi în legătură cu marca Pegas şi, după ce a constatat că nu există un proprietar pentru marcă, a solicitat înscrierea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. S-a lovit de formalităţi birocratice pentru că la un moment dat o fabrică spaniolă producea camioane sub acelaşi nume. Nu le mai vindea însă de 20 de ani. În acel moment a fost nevoit să angajeze o firmă de consultanţă care a făcut posibilă continuarea proiectului sub numele personajului mitologic. Până ca Atelierele Pegas să-şi deschidă porţile, la 1 iunie 2012, au fost, după cum reiese din spusele lui, patru ani de proiectare, de construire a echipei, de consolidare: "Nu e un lucru uşor, e o maşinărie complexă, nu poţi să realizezi un astfel de proiect de pe o zi pe alta". De-a lungul acestor ani a citit mult despre biciclete şi a organizat o echipă formată din "oameni de calitate" după cum îşi descrie el colegii, fiecare cu sarcini bine stabilite în interiorul proiectului.

Atâtea lucruri ne dezbină, Pegas ne uneşte

Pe Alexandru Manda l-a luat în echipa sa după ce acesta i-a vândut ultima bicicletă proprie, cea de dinainte de Pegas. "Am făcut asta atât de bine încât Andrei s-a gândit că sunt persoana potrivită pentru noul proiect. După o scurtă discuţie în care mi-a prezentat ideea lui, am fost impresionat şi ferm convins că vreau să particip", spune Manda, expertul în marketing, care este şi membru al unui grup care promovează mersul cu bicicleta şi dezvoltarea infrastructurii pentru vehiculele pe două roţi. Se descrie ca "un om care se opreşte şi vorbeşte cu ceilalţi, nu neapărat ca să promovez Pegasul, ci pentru că aşa e firea mea. Şi stau de vorbă cu ei - cu oameni care mătură strada, cu puşti, cu oameni mai în vârstă care ştiu ce e Pegasul şi cu tineri cărora li se pare super - cool." Îşi dedică aproape tot timpul acestui proiect pentru că vede în Pegas "unul dintre puţinele lucruri care ne unesc pe noi, românii, faţă de multe altele care ne dezbină." Timpul rămas îl rezervă celeilalte pasiuni, colecţionarea de plăci de vinil, în care vede, de asemenea, un posibil viitor proiect de dezvoltare a unui magazin de discuri.

Pe Ciprian Frunzeanu, managerul de design în vârstă de 25 de ani, l-a găsit în urma unui articol de pe internet apărut după ce câştigase un concurs de proiecte de la Arhitectură pentru designul unei biciclete de poliţie. El este cel care a făcut designul noului Pegas pornind de la modelul cu şa lungă, zis şi Pegas Kent: "În prima fază am pornit cu designul de cadru şi uşor, uşor, am trecut la celelalte componente, la partea de culoare, grafică, aplicaţii, printuri". Ciprian Frunzeanu lucrează şi ca digital art director la o agenţie de publicitate şi este ocupat zi şi noapte. "M-aş implica şi în alte proiecte, dar nu mai am timp." Nu s-a îndoit nicio secundă de reuşita Atelierelor Pegas fiindcă este "foarte conştient de ceea ce fac şi de ce pot să mai fac."

Cu Anamaria Georgescu, managerul de proiect al echipei şi fostă colegă de facultate, antreprenorul a colaborat pentru o lucrare de master care aborda topicul brandingului de ţară, ceea ce anticipa, într-un fel, continuarea proiectului Pegas. Angajată şi la o multinaţională pe aceeaşi linie de management de proiect şi consultanţă, ea atribuie reuşita proiectului conotaţiilor emoţionale ale produsului, "într-o perioadă lipsită de ancore de identitate pentru români" şi recunoaşte că "au pornit de la această nevoie". Tânăra îşi aminteşte de trocurile pe care le făcea cu prietenii la bloc pentru a "da o tură cu bicla lor", în timp ce managerul tehnic al echipei, Adrian Teaşă, rememorează faptul că era "singurul copil din cartier care meşterea la Pegasuri". A fost cooptat pentru că are o pregătire profesională solidă în domeniu, dar şi pentru cronicile pe care le scria la o revistă de specialitate. El coordonează partea de asamblare şi reglaj al bicicletelor, asigură partea de service şi de asistenţă tehnică pentru clienţi şi se ocupă de dezvoltarea produselor noi. "Din mâna mea pleacă toate bicicletele, aici luăm fiecare şurub la mână". Îl ajută Bogdan şi Petru, ceilalţi doi angajaţi din această zonă, care asigură montarea şi reglajele fine ale bicicletei. În aproximativ o oră, bicicletele preasamblate într-o "fabrică din Europa" sunt gata de plecare spre viitorii proprietari.

Toţi membrii echipei îşi amintesc de dificultăţile pe care le-au întâmpinat în săptămânile din apropierea deschiderii atelierului de pe Magheru. Munceau aproape continuu pentru a onora precomenzile făcute pe pagina de Facebook a atelierelor şi pentru a organiza spaţiul: "Aici era o strungărie şi era plin de ulei pe jos, arăta groaznic." În scurt timp au amenajat locul, au făcut conectarea la reţeaua electrică, au desenat cu graffiti. La petrecerea de deschidere au vândut 20 de biciclete; au trecut de-atunci doar două luni şi deja au încasat bani pe 250 din cele 600 de biciclete pentru care au cumpărat componente produse la comandă în câteva fabrici din Taiwan şi Europa. "Majoritatea pieselor sunt proiectate de noi şi produse în fabrici unde se fac cele mai bune biciclete din lume. Am găsit oameni care să lucreze cu noi - proiectăm, ei fac o mostră şi dacă nu ne place o schimbă". În Europa, afirmă Andrei Botescu, se fabrică componente la scară foarte mică şi la preţuri foarte mari, deci Orientul Îndepărtat e singura soluţie fezabilă pentru modelul de business gândit. Deocamdată doar coşul de nuiele este realizat 100% la noi: "E un prim pas care ne-a dat convingerea că putem să transferăm, pas cu pas, întreaga producţie aici". Au creat şi o linie de textile, alcătuită deocamdată din tricouri şi sacoşe, în diverse culori, cu mesaje culese din reclamele Pegasului original.

Investiţia iniţială a fost de 70.000 de euro, strânşi din economii, împrumuturi de la părinţi şi de la prieteni. Sunt optimişti şi vor să fie printre primii europeni cu o linie de producţie completă. "Vrem să facem o fabrică, o linie de asamblare, o linie de sudură, o linie de vopsit. Vrem să ne extindem, nu numai în România, pentru că suntem destul de orientaţi, ştim ce se cere, ce nu e pe piaţă şi cum să ne promovăm." Botescu ţinteşte spre o producţie de 20.000 de biciclete pe an, destinate atât vânzării în ţară, cât şi exportului. Vrea să depăşească producţia de altădată de la Tohan, de 14.000 de biciclete pe an, şi să creeze o gamă de produse cu 10-15 modele: "Până aici văd eu potenţialul. După aceea, nu mai depinde de noi."

Pe cei implicaţi în afacere i-a dezamăgit faptul că încă "la noi nu există linii de finanţare acordate oamenilor care au idei interesante, ci doar pentru cei care au un istoric şi garanţii materiale." Andrei Botescu spune că a apelat la patru bănci pentru a lua un împrumut şi la două fonduri de investiţii care l-au refuzat. "Ei nu vor să-şi asume niciun risc, vor ca totul să meargă strună, să vadă cifrele, că există profit pe mai mulţi ani şi apoi, când nu mai există niciun risc, vor să finanţeze".

Legea atracţiei universale

În aceste condiţii, se axează foarte mult pe promovare, aşa că au o pagină de Facebook cu 30.000 de fani, actualizată zilnic cu informaţii şi poze. Există şi mai multe aplicaţii, cum ar fi cea prin intermediul căreia utilizatorii pot face comenzi online de Pegasuri în ţară, dar şi în străinătate, pentru că şi acolo a ajuns calul înaripat. Se simt în largul lor la evenimentele mondene intens mediatizate sau îşi creează propriile "întâmplări" de cultură urbană, după cum explică responsabilul de marketing Alexandru Manda. Spre exemplu, la festivalul de muzică B'estfest au adunat în jur de 50 de poveşti legate de bicicleta copilăriei, pe care vor să le publice într-o carte. "Nu a fost greu deloc, am dat anunţ şi veneau oamenii să-şi scrie poveştile", spune Andrei Botescu.

Alex Manda recunoaşte că a avut emoţii când a citit poveştile oamenilor la microfon, iar cea care i-a plăcut cel mai mult a fost a unei fete care şi-a amintit cum se plimba cu bicicleta Pegas prin magazinul Unirea. El crede într-o lege a atracţiei universale, care face ca lucrurile "să se alinieze, să se aşeze şi să se întâmple" şi tocmai de aceea echipa Atelierelor Pegas a organizat un eveniment împreună cu echipa naţională de polo, chiar înainte ca aceştia să plece la Jocurile Olimpice de la Londra. Omul cu marketingul povesteşte cum s-a întâlnit întâmplător cu ofiţerul de presă al Federaţiei Naţionale de Polo şi cu căpitanul echipei naţionale, alături de care a organizat evenimentul desfăşurat sub sloganul "Valuri pentru polo" şi unde a oferit ca premiu un Pegas.

Un Pegas pentru fiecare român

Cu un adaos comercial de 30% cu care reuşesc să acopere o parte din investiţiile iniţiale, au un preţ mai mic faţă de cel din magazinele de specialitate, dar mai mare decât cel din hipermarketuri. Tânărul antreprenor observă că "oamenii caută calitate doar când vine vorba de o maşină sau de o casă", iar în privinţa altor lucruri, cum ar fi hainele sau bicicletele, îşi schimbă mai greu percepţia şi preferă obiectele mai ieftine. Îşi doreşte să facă un model low-cost, "disponibil pentru toţi românii", dar spune că, din cauza costurilor interne mari pentru angajaţi, promovare, service, transport acest lucru nu va fi posibil decât după internalizarea producţiei. E convins că toţi românii îşi doresc un Pegas şi mizează pe un segment de vârstă cuprins între 25 şi 55 de ani. "Avem clienţi şi mai tineri care şi-au luat, nu prea ştiu dacă au avut în copilărie Pegas, dar există chestia asta de retro-cool, la fel cum asculţi muzică din anii '50 deşi nu trăiai atunci. Sau dorinţa de a descoperi identitatea naţională."

De aceeaşi părere este şi Andreea Florea, partener în cadrul companiei de strategie şi design de brand BrandTailors: "Ca toate brandurile cu o lungă tradiţie pe piaţa din România şi, cu atât mai mult, în mentalul colectiv al românilor, Pegas este ceea ce putem numi un <heritage brand>, un depozitar al experienţelor personale şi al memoriei afective a celor care au avut contact cu acesta într-o formă sau alta, în perioada copilăriei". Florea completează că, spre deosebire de ceea ce numim, la nivel internaţional, <heritage brands>, identitatea Pegas nu a făcut parte dintr-o strategie de poziţionare si de promovare, ci a fost generată spontan, de către fiecare utilizator, ajungând să fie la un moment dat împărtăşită de o întreagă generaţie. "Fiecare dintre utilizatorii săi are o poveste şi o imagine diferită, în funcţie de experienţele sale personale" . Specialistul în branding este ceva mai pesimist în ceea ce priveşte revenirea la nivelul de dinainte de 1989 al mărcii, despre care crede că este "imposibil de atins, din moment ce s-au schimbat sensibil toate aspectele ce ţin de contextul pieţei - existenţa competiţiei, disponibilitatea produselor sau deschiderea internaţională pe care o au astăzi consumatorii în raport cu cei din perioada comunistă." Ea vede totuşi în Pegas un brand cu potenţial enorm pentru relansare, pentru că "poate deveni ceea ce noi numim un <brand-cauză>". Motivul: marca are avantaje prin prisma istoriei sale, în comparaţie cu altele necunoscute.