CAND AJUNGEM DIN URMĂ VESTUL

Grigore Horoi, preşedintele Grupului Agricola, crede că, în timp, "salariile vor creşte, nu vor putea fi menţinute la actualul nivel. De altfel, <depopularea> României este cauzată de lipsa locurilor de muncă şi de nivelul mic al salariilor pentru locurile de muncă existente". Dar vor creşte în timp şi preţurile, crede el, în special la alimente, pentru că va creşte consumul, ca urmare a dezvoltării economice din zone precum China, India, America de Sud şi Centrală, Africa de Nord. "Resursele de hrană vor fi tot mai valoroase", anticipează Horoi, văzând aici o oportunitate pentru agricultura noastră.

În privinţa energiei, analizele Comisiei Europene şi ale Citigroup estimează pentru următorii doi ani o relativă ieftinire a ţiţeiului, din cauza "distrugerii cererii" în SUA, în condiţiile vârfului de deficit bugetar care va trebui combătut. Marius Ionescu de la NNDKP consideră însă că preţurile la combustibili vor creşte, având în vedere acelaşi proces de ieşire din sărăcie a sute de milioane de oameni din pieţele emergente. Pe termen lung, exploatarea de zăcăminte noi, cum ar fi gazul de şist sau pungile de petrol de mare adâncime prin tehnologie avansată, sau chiar utilizarea energiilor verzi, "vor stabiliza însă probabil preţurile la un nivel de echilibru".

Cât priveşte infrastructura, un element esenţial al convergenţei României cu Vestul, Ionescu afirmă că lucrările finanţate fonduri nerambursabile se vor realiza şi, chiar dacă momentan există întârzieri în atragerea fondurilor UE, ele vor fi în final atrase şi folosite. "Infrastructura ce va trebui finanţată de la bugetul de stat sau prin parteneriat public-privat va avea acelaşi ritm greoi şi aceeaşi lipsă de multiplicare ca şi în prezent; sper însă în ameliorări, pe măsura modernizării României." Estimarea lui Mircea Coşea e că din a doua jumătate a lui 2013 vom asista la o reluare a investiţiilor străine în domeniu. "Există o mare cantitate de bani stagnanţi în diverse fonduri suverane, iar România este o piaţă cu un grad mai mare de absorbţie decât alte ţări din zonă. Cred că în circa 20 de ani problema infrastructurii va fi rezolvată."

Iar cu aceasta ajungem la observaţia că, dacă textul de faţă a pornit cumva cu sugestia că de obicei politicienii ascund de public lucrurile neplăcute şi de temut din viitor, zelul de a-şi acoperi de noroi adversarii îi duce şi la tendinţa opusă, de a speria electoratul cu o imagine a României aflate mereu pe marginea prăpastiei, spre a se prezenta drept salvatori de la dezastrul atribuit adversarilor lor în cursa electorală. Efectul e că uneori nici ei nu mai izbutesc să cunoască bine realitatea, cu atât mai puţin s-o influenţeze în bine.