Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

„România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

The whole bloody affair (Despre cum va arăta partea a II-a)

Dacă anul 2016 va avea sau nu un final de Hollywood, în care toate personajele scapă şi se retrag pe fundalul unui apus rămâne de văzut; scenariul va rămâne, cel mai probabil, în zona filmelor lui Tarantino. Întrebarea, desigur, este cum va arăta continuarea acestui film.

„Ar trebui să citesc istoria anilor 1910 – 1939; cam pe acolo suntem - foarte posibil ca unele tensiuni să ducă la războaie regionale, chiar mai mult decât ce vedem azi în Orientul apropiat. Europa va fi din ce în ce mai divizată, pentru că nu există un lider clar şi ferm care să vorbească «europeana». Noi am putea profita economic de starea generală şi mondială, dar din păcate suntem prea corupţi şi prea interesaţi de agende personale în locul unei agende comune“, concluzionează Cătălin Olteanu. „Suntem la intersecţia drumurilor şi în acelaşi timp nu suntem: ne poate afecta închiderea Bosforului dacă Turcia o ia complet razna sau dacă Rusia decide că vrea să îşi facă lac din Marea Neagră. Pe de altă parte, ne afectează pozitiv faptul că devenim un pol de protecţie militară cu cele două baze americane, astfel încât o parte din afacerile occidentale se pun la adăpost la noi sau îşi creează în România capete de pod în caz că va trebui să fugă repede.“

România se află într-un cadru geopolitic în care orice mişcare din jurul ei o afectează, spune şi Mircea Coşea. După părerea sa, nu este un efect direct care ţine de comerţul exterior sau de alte lucruri, ci ţine de zona gri în care România intră din ce în mai mult. „Situaţia geopolitică din zonă face ca România să devină un loc economic neatractiv, să devină un loc unde siguranţa, deşi clamată de către conducătorii noştri în fiecare zi, nu este sigură, în care toate efectele diplomaţiei ruso-europene şi ruso-americane sunt evidenţiate în raporturile externe negative pe care România le are cu Rusia şi din faptul că România devine una dintre singurele ţări din zonă care nu încearcă o reglementare a raporturilor cu Rusia pe o cale normală, economică sau diplomatică, ci doar prin reacţii emoţionale.“