Cam aşa funcţionează şi intrarea în registrul Băncii Naţionale, este un registru general unde intră toată lumea şi apoi, pe măsură ce creşte businessul şi se diferenţiază prin produs, fiecare firmă se regăseşte în registrul special, într-o subcategorie a registrului special.

Există registrul general pe categorii de produse, pentru că societăţile denumite instituţii financiare nebancare pot fi licenţiate universal, ca IFN-uri, şi atunci ele au ca obiect de activitate activităţi multiple de creditare, 75% dintre ele, ceea ce înseamnă că ele trebuie să fie oricând pregătite să vândă atât leasing, atât garanţii sau credit de consum sau linii de creditare, adică tot ceea ce doreşte clientul. Leasingul financiar este pe locul 2, cu 18%, şi apoi sunt celelalte categorii, credite de consum, microcreditare, finanţarea tranzacţiilor comerciale, factoringul.

Leasingul a evoluat din 2006, când s-au făcut primii paşi către autorizări şi când au fost desenate şi trecute cu titlu de lege cerinţele minime pentru autorizare, plus deschiderea porţii către un număr de 200 de societăţi de leasing în anul 2006. Pornind de la acele 200, 34 dintre ele s-au radiat pe parcurs pentru că nu au mai îndeplinit cerinţele. În ceea ce priveşte activităţile multiple de creditare, 29% din total au ieşit din piaţă din acelaşi motiv.

VALERIU POPESCU, DIPLOMAT CONSULT: În contextul actual, industria financiară se gândeşte la construirea unei loialităţi. Mai ales că în ultima perioadă se constată un comportament mai puţin loial al celor care sunt clienţi, prin urmare era necesar să oferi clienţilor produse customizate şi să vii în întâmpinarea nevoilor lor astfel încât ei să fie mulţumiţi de ceea ce primesc şi produsele să răspundă nevoilor.

Astfel ei sunt satisfăcuţi, iar reputaţia companiei are de câştigat. Celălalt obiectiv este de creştere a veniturilor şi a profitabilităţii, prin urmare e necesar să inovezi, să aduci noi soluţii şi produse, dar acest lucru nu e suficient, ele trebuie să fie la un cost competitiv. Apoi, un alt scop al industriei financiare este să îmbunătăţească aspectele operaţionale şi să scadă costurile în zona de IT. Prin urmare, soluţiile ar fi date de modele eficiente care să acorde suport simplificat, să automatizeze procesul, să fie integrate, iar totul se bazează pe noile tehnologii.

S-a observat o încetinire a creşterilor, o scădere a veniturilor pe care le-au obţinut, o competiţie mai acerbă şi, într-un mediu cu dificultăţi economice, pot să vă spun că jucătorii au observat că cei care reuşesc să se diferenţieze de competitori prin inovare au mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte solicitarea clientului. Aceştia reuşesc să câştige şi sunt mult mai bine adaptaţi cerinţelor noului mediu de business.

Un prim aspect din mediul în care îşi desfăşoară activitatea este apariţia unor reglementări din ce în ce mai stricte. Toate aceste cerinţe impun instituţiilor financiare o mult mai mare transparenţă. Mai există pe lângă acestea şi o agendă a organismelor de reglementare, în cazul nostru consiliul BNR. Banca Naţională trebuie să implementeze aceste noi reglementări la nivel european pentru a răspunde cerinţelor.

Prin urmare, le transferă către jucătorii din piaţă, iar aceştia trebuie să se conformeze. Aici e rolul sistemelor IT pe care le au, dacă au acea flexibilitate şi reuşesc să facă lucrurile conform cerinţelor şi mai ales în due time, în timp util.

E necesar, prin noul cadru de reglementare, să se întărească disciplinar în zona riscului. Politicile în zona riscului trebuie să fie mult mai eficiente. Este, după cum spuneam, managementul riscului vital, este parte integrantă a businessului, fără el nu se poate. Riscurile operaţionale implică riscurile reputaţionale, nu invers.

În situaţia aceasta, am inclus la capitolul noilor reglementări şi faptul că există o preocupare, o presiune din partea publicului. Există aceste presiuni resimţite de bănci care, la nivelul presiunii publice, al interesului public în ceea ce priveşte consumatorii, au fost nevoite să ia măsuri de adaptabilitate. Este vorba de minimizarea impactului modificărilor în zona regulatorie, deci de reglementare, conformitatea la noile cerinţe, de aici necesitatea de a găsi acele calculatoare care reuşesc să facă calculele şi să dea răspunsurile de care au nevoie în amortizare, în zona de contabilitate.

STEFANO GALLENI, PARTENER FONDATOR AL LISCOR SPA: Când vine vorba despre scăderea costurilor şi flexibilitatea software-ului, trebuie să fim foarte precauţi. În primul rând, să începem cu ideea că fiecare nouă iniţiativă în cadrul unei companii cu profil financiar presupune un buget. Toată lumea ştie acest lucru. Dar fiecare nouă iniţiativă presupune şi un buget de IT, presupune cheltuieli în zona de IT, investiţii.

Astfel, de fiecare dată când trebuie să ducem la bun sfârşit deciziile luate ar fi bine să avem un fel de checklist pe care să îl urmărim pentru a ne asigura că personalul tehnic sau distribuitorii noştri ne sfătuiesc urmând bunele practici care să ne permită să economisim bani pentru o perioadă de minim trei ani. 

Prin urmare, scăderea costurilor nu trebuie gândită doar pe termen scurt, doar pentru a respecta bugetul, ea trebuie să însemne cheltuirea raţională a banilor pentru a economisi pe termen lung. Ceea ce am văzut în ultimul an este că tot mai multe companii prezintă liste de specificaţii care să îi ajute să economisească bani şi să investească pentru viitor.