CE PLAN LOCAL, IAŞI PARE SĂ FIE SINGURA ALEGERE, mai ales prin prisma variaţiei de limbi străine şi a forţei de muncă disponibile acolo. Cluj sau Timişoara, opţiuni luate în calcul în trecut, sunt prea aglomerate, iar competiţia pentru angajaţi este foarte mare, singurul factor decisiv pentru păstrarea sau schimbarea locului de muncă fiind salariul.

Pe plan internaţional, cea mai facilă ar fi o intrare prin achiziţii, spune Sterescu, menţionând destinaţii precum Ucraina sau Moldova, cu argumente precum nivelul de educaţie din ce în ce mai ridicat, infrastructura de telecomunicaţii bună şi costurile la jumătate faţă de Bucureşti. Apoi mai este şi argumentul accesului facil la vorbitori de limbă rusă, o zonă unde până nu demult cererea era aproape inexistentă, dar pentru care omul de afaceri primeşte din ce în ce mai des solicitări. „Am putea furniza servicii în rusă şi din Capitală, însă în limita a cel mult 100 de angajaţi. Cu cât te duci către nordul ţării găseşti din ce în ce mai mulţi vorbitori, iar dacă mergi în Moldova, nu mai există dificultăţi„, punctează Sterescu.

Problema ar putea fi însă rezolvată printr-o altă iniţiativă aflată în plan, anume să permită potenţialilor angajaţi din oraşe unde compania nu are un sediu să lucreze de acasă prin infrastructură pusă la punct de CGS. Nu numai că este o tendinţă din ce în ce mai populară peste tot în lume, dar permite companiilor inclusiv o reducere de costuri. Şi pentru companii de relaţii cu clienţii poate însemna accesul la resurse lingvistice rare. În fond, „e mai simplu decât să ceri cunoscătorilor de limbi exotice să facă naveta„.