ASTFEL, REMUNERAŢIA ESTE MAI SCĂZUTĂ ÎN SITUAŢIA DIN URMĂ - salariul net porneşte de la 275-300 de euro şi se adaugă şi componenta variabilă, între 10 şi 30% din salariul net, procent mai mic pentru angajaţii pe servicii de relaţii cu clienţii şi mai mare pentru aceia care se ocupă de vânzări sau colectare de creanţe.

În cazul vorbitorilor de engleză, salariul net este de aproximativ 475-500 de euro, însă, în extrema cealaltă, pentru limbile nordice salariul depăşeşte adesea pragul de 1.500 de euro pe lună. „Media din piaţă este însă mai scăzută, sunt multe companii care plătesc simţitor mai puţin„, spune Vladimir Sterescu. Aşa justifică, de altfel, rata fluctuaţiei de personal de 41%, o cifră la prima vedere destul de ridicată, dar dat fiind că în acest procent intră inclusiv angajaţii care, după perioada de training, se dovedesc a nu fi potriviţi pentru poziţie, dar şi aceia care sunt recrutaţi pe perioade determinate. „Altfel, fluctuaţia este probabil de 20%, în timp ce în SUA, de pildă, nivelul este spre 100%, în timp ce în India depăşeşte chiar 150%„, compară şeful CGS România.

Mai mult de două treimi din afacerea CGS vine însă nu din România, ci din pieţele străine, mai cu seamă că din cei 30 de clienţi ai companiei doar o treime este reprezentată de companii de pe plan local. Anul trecut, afacerile s-au situat în jurul a 37 de milioane de euro cu o rată de profitabilitate brută de 22%, în creştere faţă de nivelul de peste 26 de milioane de euro din 2011 sau aproape 20 de milioane de euro în anul precedent, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

Înainte de crizăînsă, spre comparaţie, veniturile companiei erau doar de ordinul milioanelor de euro (7,5 mil. euro în 2008). Pe piaţa de servicii de acest gen concurează companii precum GeBOC, centru de outsourcing al HP, Genpact, Wipro sau Accenture, companii mari care au pornit de la servicii de relaţii cu clienţii şi s-au specializat de-a lungul timpului pe outsourcingul de procese de business precum servicii financiare, HR sau IT, activitate care pentru CGS înseamnă cam 20% din business.

„Firme româneşti nu mai sunt aproape deloc. Au dat faliment în ultimii ani sau şi-au oprit activitatea„, observă Vladimir Sterescu, unul din exemple fiind chiar TweenCall, care a oprit operaţiunile anul trecut. Vârful falimentelor în industrie n-a avut totuşi legătură cu criza, ci s-a întâmplat în perioada 2004-2007. Pe atunci, piaţa creştea foarte mult pe seama contractelor de vânzări prin telefon, unde, odată cu elanul căpătat de segmentul de piaţă, au început să vină în România companii cu precădere din ţări vestice. Sterescu îşi aminteşte prea bine perioada în care furnizorii de astfel de servicii răsăreau precum ciupercile după ploaie, mânate de valul de cereri de la companii care cereau vânzarea de anumite produse pe pieţe internaţionale, aducând chiar baze de date proprii şi plătind în funcţie de vânzări.

Bazele de date erau însă doar aparent bune, povesteşte omul de afaceri, pentru că în cele mai multe cazuri, fuseseră apelate de mai multe ori de furnizori de servicii din India sau din alte destinaţii de outsourcing. În necunoştinţă de cauză, antreprenorii români acceptau asemenea contracte, investeau în forţă de muncă pentru a putea demara operaţiunile, iar în scurt timp costurile nu mai puteau fi acoperite. Situaţia a continuat, într-o anumită măsură, şi în anii următori, timp în care piaţa a devenit din ce în ce mai dificilă, ridicând tot mai sus barierele de intrare pentru noi competitori, câştigători de pe urma acestei situaţii fiind centrele de externalizare a serviciilor de relaţii cu clienţii străine prezente pe plan local.

Pe agenda lui Vladimir Sterescu pentru următorii doi ani şi-a făcut loc atât extinderea printr-un nou punct de lucru, cât şi testarea unui nou mod de lucru. Pe de-o parte, CGS România ar trebui să mai angajeze cel puţin 300 de oameni în sediul din Sibiu, dublând astfel forţa de muncă de acolo. În total, anul acesta ar urma să fie încheiat cu 3.000 de angajaţi. Pentru un nou centru nu există momentan un plan concret, dar cu siguranţă până anul viitor va fi trasat unul, spune şeful companiei. „Posibilităţi sunt mai multe. Fie alegem să punem toate ouăle în acelaşi coş, în România, caz în care Iaşi ar fi o posibilitate, fie ne uităm spre pieţe vecine, lucru care depinde însă de contracte viitoare cu potenţiali clienţi care ne sugerează că, dacă am avea operaţiuni într-o anume ţară, ar putea lucra cu noi„, spune executivul.