Cel ce vrea bani ar trebuie să facă el primii paşi, în loc să încerce să obţină bani pentru o idee. „Ideile au o valoare foarte mică. Contează să demonstrezi un progres: am avut o idee, am pus-o în practică, acestea sunt rezultatele, acesta este planul pe mai departe. În momentul în care oamenii văd lucruri concrete, pot începe discuţiile. Acestea pot dura câteva luni, pentru că se creează o relaţie pe termen foarte lung, în care se creează un parteneriat. Durează până afli cum gândeşte investitorul şi el află cum gândeşte antreprenorul. Abia apoi, cu siguranţă mai târziu decât te aştepţi, vin şi banii.

Dar un fond de investiţii este o pasăre rară în zona IT, în care acţionează mai degrabă business angels. „Antreprenoriatul online este o industrie mică şi după un timp începi să cunoşti pe toată lumea. Se creează relaţii prin care noi îi urmărim pe cei ce ar putea să investească şi ei urmăresc acele start-up-uri care i-ar putea interesa. Atunci când s-a făcut investiţia com-pania avea deja un an şi mai bine de activitate şi avusesem o primă rundă de finanţare de la Mălin Ştefănescu. Discuţiile cu Catalyst au durat aproximativ şase luni, a fost o discuţie deschisă, în care era clar ce urmăreşte fiecare şi care este poten-ţialul companiei, cum se poate crea valoare adăugată din acest deal.“

Dar înţeleg finanţiştii IT-ul sau privesc zona doar ca pe o curiozitate? „Ne-a fost clar că această companie trebuie să devină un „high-growth“ start-up, dar în regiune este dificil să găseşti investitori care să ştie ce este gamingul şi care este potenţialul. De foarte multe ori auzi păreri: «Gamingul nu are viitor, pentru că am citit un articol în care acţiunile Zynga scad». Ajungi să apreciezi investorii care spun: «Nu mă pricep la gaming şi nu investesc în ceva la care nu mă pricep»“, zâmbeşte Lemnaru.

Aventura antreprenorială a lui George Lemnaru a început în 2003, cu Naturaplant, primul magazin online cu produse de sănătate din România. Mai are şi acum afacerea, dar se ocupă în special de Green Horse. La lumea virtuală eRepub-lik a început să lucreze la sfârşitul anului 2006; acolo a atras investiţii de aproximativ 3 milioane de euro din partea mai multor investitori privaţi şi din partea unui important fond de investiţii din Franţa. A părăsit eRepublik în 2012 şi a început proiectul Green Horse, care a produs două jocuri, Cars Cup şi Liga Ultras. Ce ar fi făcut dacă 
nu ar fi făcut Green Horse? 
„M-aş fi angajat la o firmă mare de jocuri, pentru că înainte să încep această afacere am primit câteva oferte. Firmele caută oameni care să fie creativi, dar responsabili în creativitatea lor, capabili să înveţe şi să fie pasionaţi în ceea ce dezvoltă. Un cuvânt important este responsabilitatea. Vin oameni fără experienţă care îmi spun că vor să facă jocuri. Îi întreb dacă au mai făcut aşa ceva şi ei spun că nu, dar că s-au jucat foarte mult. Câte jocuri ai jucat?, întreb. 100, îmi spun. Şi câte filme ai văzut? 1.000, spune respectivul. Teoretic, le spun, ar trebui să fii mai bun la făcut filme. Experienţa se obţine lucrând în domeniu.“

Cum tot mai multă lume, şi nu doar ziarişti ci şi investitori sau oameni de afaceri, vorbesc de iminenţa unui bubble tehnologic asemănător celui din 2000, l-am întrebat, firesc, şi pe Lemnaru ce crede despre această posibilitate. „Lucrurile se vor întâmpla, dar întrebarea este când. Dacă faci IT ca să te îmbogăţeşti, este foarte probabil să te trezeşti în mijlocul crizei. Dacă faci IT din pasiune, vei constata că piaţa creşte, rareori va scădea, iar oamenii se vor juca chiar şi în bubble. Jocul nu este o modă şi nici o problemă. Mai degrabă ar trebui să ne gândim cum folosim nevoia de a te juca pentru a ne dezvolta ca societate.“ Lemnaru spune că este din ce în ce mai greu pentru sistemul educaţional să intre în competiţie cu jocul sau cu orice altă activitate de acest gen.

„Cel mai rău lucru este să ne supărăm pe jocuri, ar fi mai bine să folosim jocul ca modalitate de a învăţa. Un exerciţiu: sunt foarte multe programe guvernamentale create pentru a ajuta antrepre-norii, dar nu fac decât să creeze birocraţie. Din punctul meu de vedere ar avea un impact incredibil educaţia în IT. Maine, dacă 100.000 de oameni ar face cursuri de programare, nivelul investiţiilor străine ar creşte foarte mult şi ar apărea o mul-ţime de slujbe cu valoare adăugată incredibil de mare şi cu salarii mult peste medie. Este mult mai eficient să creezi valoare adăugată, cu o invesţie minimă, însă bazându-te pe creierul tău.“