Management 2.1 este un instrument care devine folositor în momentul în care apare criza de creştere a unei companii, adică acel moment când nu mai poţi vedea, antreprenor sau manager fiind, compania dintr-o privire. „Companiile sunt făcute să crească şi la un moment dat apare criza de creştere. Aceasta se traduce în incapacitatea managerului de a controla şi de urmări compania: oameni prezenţi, livrări, facturări, producţie şi destinaţia acesteia. Conduci o companie mică şi treci într-o ligă mai mare. Şi, păstrând analogiile cu şofatul, 
într-un fel arată bordul unui automobil mic şi în alt fel cel al unui camion. Şi altfel arată la avion“, spune Alin Ivan.

Cum se diferenţiază Management 2.1 de actualele softuri de management? „Diferenţierea o asigură personalizarea puternică, adaptarea la companie; clientul şi-a personalizat inclusiv ecranele, informaţiile şi aşezarea acestora pe pagină“. Poate fi adaptat pentru o companie din alte domenii de activitate? Pentru oricine face producţie, răspunde Alin Ivan. „Clientul a vorbit cu firma de software, a cerut indicatori specifici, aşa cum i-a calculat consultantul, şi cu care s-a obişnuit să lucreze. Şi au fost folosite şi formulele proprii ale companiei“, adaugă Ivan. În cazul Unilact se foloseşte, de exemplu, ceva ce se numeşte „constanta companiei“, un procent folosit pentru calculul costurilor fixe, care se aplică în funcţie de ponderile produselor. Managerul a vrut să urmărească permanent contribuţia de acoperire, adică să nu vândă în pierdere, şi constanta este doar a companiei sale. Un alt element de diferenţiere este uşurinţa funcţionării; „unii au nevoie de lămuriri suplimentare, cumpără un produs ERP, dar au nevoie de lămuriri şi detalieri. Nu croim compania după nişte dimensiuni generaliste dintr-un produs software, ci adaptăm produsul în funcţie de nevoile companiei. Clientul a vrut simplitate, nu înregistrări complicate ale vreunui client în program“.

În mod esenţial, sistemele ERP sunt sisteme istorice, care arată cât s-a făcut, ce s-a întâmplat, care a fost costul. „Sistemul nostru are şi funcţie predictivă: cu cât voi vinde, cu cât o să produc, care o să fie preţul? Are o parte de «ce s-a întâmplat», dar şi o parte de «ce se va întâmpla». Sistemul răspunde unor întrebări legate de viitorul producţiei şi avertizează asupra momentului în care compania va fi nevoită să facă o investiţie suplimentară, ba poate spune şi data la care trebuie terminată investiţia. Altfel, o companie este ca mersul pe bicicletă, dacă nu mergi înainte, cazi!“ Factorul de predictibilitate este obţinut din analiza produselor, costurilor, preţurilor şi a pieţei, ultima fiind partea managerului.

A mai încercat cineva aşa ceva? 
Din consultanţă da, din zona producătorilor ERP nu, ei vând propriile produse software făcute după manuale. „Şi noi am folosit manualele, dar am luat teoria şi am adaptat-o la practică“, spune Ivan.

O întrebare de neevitat: preţul? 
„Nu este ieftin, ci destul de rezonabil, de ordinul zecilor de mii de euro.“ „Mai apare un avantaj, faptul că noi cunoşteam compania. În cazul unei companii pe care nu o cunosc, ar trebui să petrec câteva zile pentru a înţelege procesul, pentru a-i defini indicatorii, după care să vin cu gândirea de software. La rândul său, managerul ar trebui să îşi deseneze produsul.“