În celălalt taler al balanţei, fiecare membru al echipei câştigătoare a The International a plecat acasă cu 1,8 milioane de dolari. Ocupanţii locului doi, printre care şi românul de origine siriană Aliwi Omar, au câştigat peste 680.000 de dolari. Alte exemple sunt Sebastian Engwall, care a obţinut 100.000 de dolari după ce a câştigat campionatul mondial de Hearthstone: Heroes of Warcraft, la fel şi Kim Yoo Jin după câştigarea campionatului mondial de StarCraft II.

Diferenţa dintre cele două grupuri este că sportivii participă la Jocurile Olimpice o dată la patru ani, pe când „atleţii virtuali“ pot concura în fiecare an. Ceea ce este impresionant la The International este faptul că organizatorii pun la bătaie „doar“ 1,6 milioane de dolari, restul milioanelor, până la 20,7 anul acesta, provin din contribuţiile fanilor jocului, care cumpără obiecte virtuale, iar 25% din fiecare sumă cheltuită merge către fondul de premiere al competiţiei. Suma a crescut exponenţial în ultimii trei ani, de la 2,8 milioane de dolari în 2013 la 10,9 în 2014 şi 18,4 în 2015. Spre comparaţie, fondul de premiere de la unul dintre cele mai prestigioase turnee de tenis din lume, Roland-Garros, a fost anul acesta de 32 de milioane de dolari.

La fel ca şi atleţii de la olimpiadă, şi jucătorii profesionişti de jocuri se antrenează ore bune în fiecare zi (6-9 ore pe zi), se uită la reluările jocurilor, analizează unde au greşit şi cum pot îmbunătăţi jocul. „Sportul electronic este foarte asemănător cu cel tradiţional în multe privinţe, de la modul de pregătire la sistemul de structurare a unei organizaţii - antrenori, nutriţionişti, maseuri - şi până la stagii de pregătire, antrenamente tehnice, sisteme de joc bine puse la punct“, este de părere Stroe.

Ei călătoresc şi participă la multe turnee şi participă la sesiuni de meciuri pentru a obţine calificările la competiţiile importante. Da, unii jucători au obţinut câştiguri uluitoare, dar acestea sunt cazuri fericite, alţii se chinuie să se califice la competiţii şi au câştiguri minime. La fel ca în sporturile tradiţionale, şi aici există antrenori şi manageri, iar în jocurile de echipă (Dota, LoL) este foarte important elementul de unitate şi cum lucrează jucătorii împreună, exact ca în sporturile tradiţionale.

Jucătorii profesionişti semnează contracte precum jucătorii de fotbal şi după turnee au loc transferuri. Cei care vor să câştige bani din jocuri, dar fără a urma calea competiţiilor, pot apela la streaming. Personalităţile din sporturile electronice se filmează în timp ce se joacă şi comentează şi pot câştiga bani frumoşi din asta, prin abonamente şi prin donaţiile privitorilor.

Spre deosebire de atleţii care participă la Olimpiadă, care sunt nevoiţi să-şi asigure transportul, cazarea etc., potrivit Quartz, cheltuielile atleţilor virtuali sunt acoperite de organizaţiile din care fac parte şi în unele cazuri aceştia primesc şi salarii. De exemplu, membrii echipei de League of Legends Ember erau plătiţi cu sume între 57.000 şi 65.000 de dolari plus bonusuri de alte zeci de mii de dolari în fiecare an.

Comparaţiile dintre olimpici şi jucătorii profesionişti de jocuri video au răsărit de-a lungul acestui articol, dar în viitor acestea ar putea fi uitate deoarece sporturile electronice şi-ar putea face apariţia la următoarele Jocuri Olimpice. „Graţie eforturilor depuse de Asociaţia Coreeană de Sporturi Electronice (Korean eSports Association – KeSPA), sporturile electronice au fost acceptate de către Comitetul Olimpic Coreean (KOC) ca disciplină olimpică, deocamdată de nivelul doi, alături de şah, polo sau sporturile motorizate“, spune Stroe. Este un pas important „pentru a fi incluse pe lista disciplinelor sportive de către Comitetul Internaţional Olimpic“.

Jocurile video reprezintă în continuare un club al băieţilor şi există foarte puţine fete implicate în eSports în calitate de comentatori sau analişti; chiar mai puţine sunt jucătoarele (mai puţin de 100 în toată lumea; doar în SUA sunt peste 6.500 jucători profesionişti în SUA şi circa 1.600 în China), iar câştigurile lor sunt mult mai mici în comparaţie cu cele obţinute de bărbaţi. „Ar fi o greşeală de percepţie să spunem că eSports este exclusiv masculin. Există deja competiţii adresate fetelor“, susţine Silviu Stroe, care adaugă că totuşi valoarea premiilor pentru turneele feminine din eSports nu se află încă la nivelul celor masculine, iar competiţiile de această natură nu sunt la fel de populare şi des organizate.