Prânzurile şi cina sunt însoţite de meniuri cu o grafică deosebită, stil poster de colecţie, aceasta fiind altă tradiţie a simpozionului şi motiv de laudă pentru cei care au meniuri din anii ‘80. Meniurile sunt construite de chef Anissa Helou, reputată în domeniul său, profesor şi autor de cărţi de bucate, ajutată de antropologul Claudia Roden şi scriitoarea Elizabeth Luard. Unul dintre cei care au gătit efectiv a fost Stevie Parle, celebru pop-up chef londonez. Se mănâncă într-o sală de mese lungă şi înaltă, cu mese comune ca în Harry Potter (care a fost filmat şi în câteva locaţii din Oxford) şi regula este să schimbi locul de fiecare dată, ca să cunoşti cât mai multă lume.  Mâncarea în sine – în definitiv era un eveniment despre mâncare – a fost bună, deşi nu fantastică. La fel ca şi prelegerile, au fost deopotrivă părţi bune şi mai puţin bune, dar nu a vrut să fie gourmet, ci autentică şi surprinzătoare, ceea ce a reuşit chiar bine, dacă luăm în calcul fie şi numai prânzul etiopian de duminică.

În 2014 tema este Markets (Pieţe) şi acoperă orice subiect legat de aceste spaţii destinate aprovizionării, cu excepţia părţii logistice. Am fost invitată să susţin o prezentare. Pieţele româneşti – pitoresc versus european. Pensionari care străbat oraşul întreg pentru că o piaţă este mai bună ca alta. Ecologic versus importat. Cultivatori versus intermediari. Tarabe cu mango şi litchi aduse pe comandă. Piaţă versus supermarket. Rămâne doar să găsesc unghiul potrivit şi poate se va naşte o prezentare cu chiot.