Nu de alta, dar Anglia e o ţară friguroasă, iar oamenii de rând iau foarte în serios economisirea. Aşa de serios încât nu îşi încălzesc casele (maxim 18 grade câteva ore pe zi), preferă hainele la mâna a doua şi merg cât mai mult cu bicicleta. Acesta din urmă este de altfel un obicei foarte puternic împământenit în Oxford, parcările cu sute de biciclete fiind destul de dese. Oraşul este oricum într-un avânt eco în care gunoaiele se selectează cu mare atenţie (oamenii spală sticlele de lapte sau de iaurt pentru a le pune curate în coşul aferent, iar cojile de la legume merg întotdeauna la propriul compost), autobuzele din oraş sunt electrice, iar benzile de biciclete încep de la fiecare intrare în oraş.

În general, întoarcerea oamenilor către simplitate şi valori tradiţionale este cea mai importantă trăsătură pe care am observat-o în rândul localnicilor din Oxford. La o primă vedere, oamenii par îmbrăcaţi neglijent, nu se comportă deloc "british", nu mai au din eleganţa şi politeţea pe care noi o considerăm britanică decât accentul scorţos şi o uşoară atitudine de superioritate faţă de alte accente, oricare ar fi acelea. Puse în context, ele fac parte dintr-un curent care pune în prim-plan personalitatea şi cunoştinţele unei persoane dincolo de aspectul ei fizic şi de hainele pe care le poartă. Este noul cool de la Oxford şi probabil că pantofii eleganţi cu piele brodată pe care noi îi numim "pantofi Oxford" sunt istorie. O altă istorie se scrie acum la Oxford.