În plus, completează Păduraru, studiul lingvistic arată clar cum s-au format cuvintele, iar în română cuvântul „vin” este cel mai apropiat de cuvântul din sanscrită – jin, formă care se mai foloseşte şi acum în Moldova. Toate lucrurile acestea nu trebuie doar povestite, ci puse într-o formă ştiinţifică, validate cu nişte surse, comunicate internaţional, inclusiv în mediul academic, ca să apară o recunoaştere internaţională, atenţionează antreprenorul. „Având istoricul, validarea lingvistică, începi să ai ce să comunici. Apoi trebuie un studiu antropologic - cine, când şi de ce ar consuma vin.”

Vinul, arată Păduraru, poate constitui un veritabil filon de bunăstare, în care turismul de profil, enoturismul, ar avea un rol esenţial. „Declicul s-ar putea face când vom prinde din urmă numărul unu sau doi, ca Berlinerul, în ce priveşte concursurile de vin internaţionale. În acel moment se răstoarnă o lume şi viteza cu care se întorc lucrurile este în favoarea ta; pierzătorul pierde din ce în ce mai mult şi fostul challenger câştigă din ce în ce mai mult.” Odată cu creşterea notorietăţii evenimentului, explică Păduraru, se amplifică şi numărul de ştiri pozitive. „Toate aceste lucruri ar putea schimba foarte rapid în bine imaginea ţării şi ne-ar pune pe o hartă a turismului într-o perioadă în care alte părţi apar nişte semne de întrebare înainte de a te duce. Ca să faci enoturism, trebuie să înţelegi acest lucru, dar foarte puţină lume înţelege limitele. Chiar şi producătorii cred că acest lucru se rezumă la o vizită la cramă cu 8-10 vinuri, ciugulit ceva pe acolo, eventual o băută cu tot grupul.” În condiţiile astea, crede Păduraru, „mai bine nu plecăm în cursă. Enoturimsul trebuie de la bun început pe toate palierele pe care poate aduce bani să funcţioneze, să fie vital, peste 20 de ani. E ştiinţă multă, anticipaţie, puterea de a înţelege unde au greşit alţii”.

Participarea la concurs este gratuită şi, din acest motiv, are o credibilitate tot mai mare. „Prin intermediul concursului se pot face lucruri interesante fără să pară băgate pe gât. În faţa raftului de vin cu 1.000 de titluri, uneori consumatorul se orientează şi în funcţie de o distincţie oferită de IWCB. Şapte oameni care judecă un vin au în medie cam 20 de ani de şcoală, ceea ce înseamnă peste 200 de ani de competenţă. Poate contează mai mult decât opinia unui blogger care spune că un vin e bun sau nu.”

În opinia lui Cătălin Păduraru, bunăstarea materială poate genera bunăstare intelectuală. Şi dă exemplul lui Alain Juppé, primarul din Bordeaux, care a alocat o sumă comparabilă cu cea necesară pentru panseluţele din Bucureşti, pentru realizarea Cité du Vin, un muzeu futurist, care aduce 10 milioane de turişti anual; „cred că aceşti turişti oferă ceva bunăstare celor care sunt implicaţi în servicii, mărfuri şi nu numai”.

Enoturismul poate încerca să rezolve una din problemele grave ale României: sporul natural negativ al populaţiei. „O variantă este să îi aducem înapoi acasă pe cei plecaţi peste hotare, prin concentrarea în jurul vinului, cu tot ce înseamnă – plimbat, făcut curat, masaj, enofarmaceutice. Înseamnă să le dai şansa ca în locul lor de baştină, unde au nişte proprietăţi, să trăiască cu 600-800 de euro, având competenţe suplimentare, cu limbi străine învăţate. Aşa trebuie privite lucurile.”

Revenind la concurs, Păduraru spune că dinolo de activitatea unei mici echipe de voluntari, evenimentul se desfăşoară cu sprijinul Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV), care plăteşte biletele de avion ale juraţilor străini şi o mică parte din compensarea de rezervă pentru cazare, „leg parteneriate pentru cazare, e o zonă de interes şi tot mai mulţi oameni de afaceri au înţeles că e folositor să te lipeşti de imaginea vinurilor, pentru că e un alt tip de lume în palierul acesta. Nu avem parteneri vinari, ci doar branduri din afara industriei, de automobile, curierat, apă minerală, modă reinterpretată”.

Una peste alta, bugetul concursului se duce spre 200.000 de euro, iar majoritatea cheltuielilor sunt acoperite din voluntariat şi parteneriate. Anul trecut evenimentul a fost itinerant, iar în 2017 va fi organizat la Arcub, pe Lipscani. „Vinul are o componentă culturală care nu e abstractă; este un factor de coeziune socială, de identitate, de bunăstare. Chiar merită să facem puţin mai multe eforturi.”

Iar în categoria eforturilor pe care le face Cătălin Păduraru se înscriu cele de asociere a vinului cu domeniul artei. Vinul, explică el, nu este inclus în domeniul artelor, pentru că e scanat de două simţuri inferioare. În clasificarea simţurilor, văzul şi auzul sunt superioare, iar mirosul şi gustul sunt inferioare. „Vinul nu poate intra într-o categorie artistică, pentru că la văz putem avea elemente, nu ne încadrăm în domeniul auzului. Aşa că lucrez acum la realizarea primei amprente audio din lume a unui vin, după scanări RMN, după descărcări izotopice.” Cum fiecare soi are o amprentă, poate fi realizat un semnal grafic, „pe care îl voi transforma în expresia audio a vinului”. Astfel, vinul va putea fi ascultat prin orice device smart, înţelegând ce conţine sticla, fără a citi eticheta. „Partea complicată este că dacă un Merlot are o anumită amprentă şi cumva poţi să o unifici cu a tuturor merlot-urilor, doar cu o mică variaţiune, şi un cabernet are altă amprentă, asociate va fi un sunet combinat. Voi atribui o frecvenţă artificială, dar totdeauna unitară – ca să poată fi validată ştiinţific – vinului, una pe care să o asculţi cu plăcere, să nu fie un cârâit sau un păcănit. Sper să iau Nobelul pentru asta”, spune râzând Cătălin Păduraru.