Iniţiativa actorului-antreprenor nu este singulară. În vara acestui an, regizoarea de teatru Chris Simion-Mercurian a anunţat că a demarat acţiunile de construire a propriului teatru independent, denumit Griviţa 53, după numele adresei unde va fi ridicat, cu o investiţie de 1 milion de euro. Decizia a venit după 17 ani în care Simion şi-a organizat spectacolele de teatru în spaţiile altora, indiferent că a fost vorba de teatre de stat, cluburi sau spaţii private. Pentru a face rost de banii necesari investiţiei, regizoarea Chris Simion a decis să vândă casa bunicii şi să strângă fonduri. „I-am întrebat pe ai mei dacă pot vinde casa bunicii şi să fac un teatru. Am cumpărat terenul, pe Griviţa 53. Ne-am dat trei ani să terminăm teatrul“, a spus Chris Simion în cadrul unui eveniment organizat în perioada Festivalului Naţional de Teatru Undercloud.

Noul teatru va avea un repertoriu bazat exclusiv pe dramatizări; Chris Simion a optat întotdeauna pentru spectacole bazate pe texte din literatura universală, scenariile fiind scrise de ea, potrivit unui interviu acordat ZF. Unul dintre susţinătorii proiectului este scriitorul şi filosoful francez Pascal Bruckner, pe care Chris Simion îl cunoaşte din 1999, când, studentă fiind, l-a invitat la premiera piesei puse în scenă de ea după romanul Copilul divin. „Mi-a răspuns şi a acceptat invitaţia, apoi m-a întrebat cine se ocupă de cazare, drum. I-am propus să stea la părinţii mei. A dat dovadă de foarte mult umor. Era prima dată când venea în România şi după ce a văzut piesa m-a sfătuit să fac o trupă de teatru independent“, povesteşte regizoarea despre scriitorul francez, prezent şi el la momentul anunţului despre noul teatru. Chris Simion a virat spre teatru în ultimul an de liceu, după ce se pregătise anterior de un drum în psihologie; a început să publice propriile texte la 16 ani, perioadă în care participa la cenaclurile organizate de Florian Pittiş, care a şi îndemnat-o să le publice. „Apoi a început spontan, imprevizibil, povestea cu teatrul, când eu mă pregăteam de Psihologie. Într-o seară, în clasa a XII-a, m-am certat cu ai mei şi am plecat de acasă. Am ajuns la Teatrul Naţional, unde erau repetiţii la acea oră, şi brusc s-a produs magia, inexplicabilul. Era a doua oară când intram într-un teatru. Prima dată mă plictisisem teribil“. În aceeaşi seară, Chris Simion şi-a anunţat părinţii că dă la teatru, decizie mult contestată de aceştia. „Le-am spus că dau la Jurnalism, dar m-am pregătit pe ascuns de Teatru“, a povestit ea la ZF Live.

În 2010, un alt artist-antreprenor îşi construia propriul spaţiu de joc: „Publicul nostru este caracterizat de o anumită bonomie şi are suficienţi bani  pentru a-i cheltui într-un loc în care  să se simtă bine“, descria George Remeş, actor şi fondatorul Godot Cafe-Teatru din Centrul Istoric, publicul ţintă, într-un interviu acordat anterior. În cadrul cafe-teatrului deschis de el, publicul poate savura, pe lângă spectacolul propriu-zis, şi un pahar de vin sau poate lua masa, comportament ideal pentru cei care petrec ore lungi de muncă la birou. „Chiar dacă le plac spectacolele din teatrele de stat, sunt şanse mari ca experienţa spectacolului să fie mai puţin plăcută într-un cadru formal pentru un angajat din zona corporate, care stă de la 9 la 17 la birou. Un cadru mai relaxat, mai intim, mai cochet, în care să fie mai aproape de actori este ideal pentru acest tip de public“, spune Remeş. El a deschis teatrul independent în toamna lui 2010, ca urmare a dorinţei de a găsi un spaţiu de joc pentru el şi colegii lui absolvenţi de actorie. Fără bani şi posibilităţi, după absolvire a plecat pentru o vreme în SUA, unde a întâlnit conceptul de cafe-teatru, ideal pentru a-l ajuta acum să plătească chiria „deloc mică“ din Centrul Vechi. A investit mai bine de 150.000 de euro în deschiderea cafenelei, şi, potrivit lui, formatul a prins şi îi permite acum să plătească cheltuielile pentru actori şi angajaţi. Godot Cafe-Teatru a atras numeroase proiecte ale tinerilor care doresc să joace – fie cunoscuţi, fie încă pe băncile facultăţilor de teatru. Ca urmare a preferinţei angajaţilor din companii pentru acest tip de activităţi, în prezent Remeş încheie şi contracte cu companii care doresc să ofere această distracţie angajaţilor sau posibilitatea de a organiza aici conferinţe, la care primesc ca bonus un spectacol de teatru.

Spectatorii vin în grupuri de până la 50 de oameni şi urmăresc mai ales comedii, în care îşi regăsesc preocupările şi în care li se atrage în mod plăcut atenţia asupra a ceea ce li se întâmplă, deoarece teatrul va avea mereu şi un scop educaţional. În afară de spectacole şi evenimente, Godot Cafe-Teatru organizează, în parteneriat cu Victoria Art, şi cursuri de teatru pentru amatori. „Participă oameni din zona corporate pe care un workshop în actorie îi ajută să se dezvolte personal. Poţi să fii CEO al unei companii şi să ai, spre exemplu, frică de a vorbi în public – considerată una dintre cele mai mari frici ale oamenilor.“ Piaţa teatrelor independente este în dezvoltare. Alături de Godot, în Bucureşti se pot urmări astfel de spectacole în locuri precum Green Hours (primul teatru de acest tip), La Scena, În Culise teatru pub, Un Teatru, dar şi în teatre de sufragerie sau în puburi şi restaurante care încearcă să ofere şi teatru. De altfel, teatrul independent din România de după 1989 s-a născut şi s-a dezvoltat în spaţii închiriate (subsoluri, poduri, cârciumi, magazine etc.), potrivit reprezentanţilor proiectului Griviţa 53, iar de 70 de ani în România nu a mai fost construit nici un teatru privat. Potrivit informaţiilor publicate de Institutul Naţional de Statistică, 5,8 milioane de spectatori au fost anul trecut la teatru – dintre ei, circa  3% au văzut spectacole în cadrul teatrelor private.