NU O SĂ REUŞEŞTI NICIODATĂ

Ryan Kavanaugh s-a identificat cu povestea boxerului din The Fighter, căruia nimeni nu-i dădea şanse de reuşită. „Înainte de Hollywood eram foarte jos şi toată lumea îmi zicea «Nu o să reuşeşti niciodată în oraşul ăsta»”. Numai că povestea lui Ryan Kavanaugh nu este chiar atât de tragică. Mama sa, Leslie, este agent imobiliar care lucrează la Sotheby’s, iar tatăl lui, Jack, este antreprenor. Pentru Ryan a fost greu să se ridice la înălţimea lui Jack, care mărturisea de fiecare dată când avea ocazia că vorbeşte fluent nouă limbi şi că are un IQ de 180. Jack şi-a început cariera ca dentist, apoi a obţinut un MBA şi a intrat în afaceri. Jack şi Leslie erau foarte mândri de fiul lor Matthew, fratele mai mic al lui Ryan. „Nu conta ce făcea Ryan, niciodată nu era îndeajuns pentru părinţii lui”, a declarat o persoană care l-a cunoscut pe Ryan când era mic. Iar unul dintre foştii colegi de la şcoală a spus că Kavanaugh avea probleme cu prezenţa la ore şi era recunoscut ca fiind o persoană care nu ezita să mintă.

Totuşi, alături de tatăl său avea să dezvolte prima afacere antreprenorială. Jack le-a spus mai multor investitori că Ryan a dezvoltat o formulă care îi ajută să-şi limiteze pierderile. Ryan a muncit din greu pentru a-şi impresiona clienţii, ba chiar s-a gândit să-şi închirieze un Ferrari pentru o întâlnire cu un potenţial client. Munca sa a dat roade. Împreună cu tatăl său a reuşit să impresioneze şi să convingă mai mulţi ştabi de la Hollywood, printre care Terry Semel, şeful Warner Bros., Mark Canton, CEO Columbia sau pe producătorul Jerry Bruckheimer, să investească într-un număr de fonduri şi start-up-uri.

După criza dot-com din 2000 investitorii au început să-şi ceară banii înapoi, doar că Ryan Kavanaugh era greu de găsit. În plus, preşedintele PreNet, companie în care fondul lui Kavanaugh ar fi trebuit să investească, a anunţat într-o şedinţă că nu a primit milioanele de dolari pe care fondul lui Kavanaugh ar fi trebuit să le investească. Cel puţin opt investitori l-au dat în judecată, reclamând o fraudă, cazuri care au fost rezolvate fără proces. Michael Sitrick, care a investit 6,2 milioane de dolari în fondul lui Kavanaguh, l-a dat în judecată pentru neglijenţă când a aflat că 50% din suma fondului era investită în PreNet şi într-o altă companie privată unde Kavanaugh deţinea majoritatea acţiunilor. Curtea a decis că Ryan Kavanaugh a fost „în mod clar neglijent” şi trebuie să-i dea lui Sitrick 7,7 milioane de dolari. Kavanaugh a jurat că nu are mai mult de 100.000 de dolari în active, iar Sitrick a hotărât să renunţe la sumă dacă Ryan îl va ajuta să-şi recupereze pierderile de la compania de asigurare.

Când Relativity a început să-şi producă propriile filme, investiţia fondului Elliott a început să devină mai riscantă. Majoritatea filmelor Relativity nu au fost memorabile şi au avut încasări mici la box-office, The Spy Next Door sau  A Perfect Getaway fiind doar câteva exemple. The Warriors Way, care a costat 42 de milioane de dolari, a avut încasări de doar 5,7 milioane de dolari în cinematografele din Statele Unite, iar Machine Gun Preacher, care a costat 30 de milioane de dolari, un proiect drag lui Gerard Butler, a avut încasări în State de doar 540.000 de dolari. Cu toate acestea, Kavanaugh susţinea că 85% dintre filmele produse de Relativity sunt profitabile. Între timp, Kavanaugh şi-a dezvoltat un gust pentru cheltuieli: avea trei asistenţi, a dezvoltat un obicei de a călători cu avionul personal şi de a face cadouri luxoase actriţelor (a închiriat un cal timp de şase luni pentru Kate Bosworth şi a cumpărat o ediţie rară a Jurnalului lui Anne Frank în valoare de 65.000 de dolari pentru Natalie Portman). La începutul lui 2010, Elliott a decis să nu mai investească după ce a finanţat cel mai scump film al Relativity de până atunci, The Immortals (115 mil. de dolari), un fel de 300 cu Henry Cavil în rolul principal, cu încasări de 220 de milioane de dolari.

FAŢA DE PE HÂRTIA IGIENICĂ

După divorţul de Elliott, Kavanaugh a spus că este un moment important şi că o să meargă mai departe şi fără fond, însă Relativity nu era într-o stare prea bună. Compania făcuse mai multe împrumuturi de sute de milioane de dolari, cu dobândă mare. Acum studioul nu numai că avea nevoie ca modelul său să atragă investitori, ci şi să genereze venituri pentru a produce destui bani ca să nu falimenteze. După Immortals, studioul a mai scos câteva filme (Limitless, Act of Valor, Safe Haven) cu încasări bune la box-office, dar un număr de oameni tot mai mare nu mai voiau să lucreze cu Kavanaugh pentru că îşi dezvoltase reputaţia unui ins care nu-şi respectă promisiunile.