Cum să-i sperii pe ruşi cu submarinul. În ceea ce priveşte prezenţa unui submarin aparţinând Marinei Militare române în economia de securitate a Mării Negre, generalul (r) Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General al Armatei, crede că ”nu poate fi neglijat, dar nici nu reprezintă o forţă care să intimideze Federaţia Rusă“.

”Poate, cel mult, să enerveze şi să genereze reacţii şi măsuri în contrapartidă. Un bun argument pentru plasarea altor sisteme de arme în Crimeea. Un submarin are cam acelaşi efect cu o escadrilă de F-35: costă foarte mult, ne va dezechilbra bugetul apărării, iar existenţa sa ar ostiliza şi mai mult relaţia cu Rusia. Chiar şi cu Turcia. Utilizarea sa pentru supravegherea căilor de navigaţie unde sunt prezente navele româneşti sună nefiresc, pentru că pe nicio rută nu găsim «nave româneşti». Doar dacă există o altă strategie la Ministerul Transporturilor pentru o nouă flotă românească“, a comentat generalul (r) Ştefan Dănilă.

”A spune că se condiţionează repararea fregatelor sau achiziţia de corvete de construcţia de submarine este o mare aberaţie, pentru că nu avem niciun fel de experienţă în construcţia unui astfel de produs. Şi cine l-ar cumpăra? Nu ar fi mai bine să se realizeze un şantier naval adevărat, capabil să producă nave de transport, medii şi mari, pentru care mai avem ceva amintiri? Şi care ar putea avea şi căutare dacă ar fi produse de un consorţiu cunoscut. Noi am pornit la cumpărături cu 2%! Fiecare, cum pune mâna pe card, mai ia o trăsnaie. Urmează portavionul şi, cine ştie, vreo bază lunară!“, declară generalul (r) Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General al Armatei.

După tipul propulsiei, submarinele sunt clasice, nucleare şi Walter. Submarinele clasice pot fi mari, mijlocii, mici, pitice (sau de buzunar), iar după destinaţie sunt: de luptă, de transport, purtătoare de mină, torpiloare, purtătoare de rachete.

Forţele Navale Române au avut în dotare de-a lungul timpului un total de nouă submarine; opt au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial, cele mai cunoscute fiind Delfinul, Marsuinul şi Rechinul. În afara acestor trei submarine, marina română a mai avut încă cinci submarine pitice clasa CB. Dintre acestea, numai două au devenit operaţionale şi au efectuat misiuni de recunoaştere.

n loc de epilog. Aflat în ţara sa natală, Norvegia, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a cerut statelor membre ale Alianţei să-şi respecte promisiunile de creştere a cheltuielilor militare, adăugând că NATO se confruntă cu tot mai multe provocări şi atrăgând atenţia că doar câteva state au reuşit să atingă obiectivul privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare.

Ironic, el i-a atras atenţia premierului de la Oslo că Norvegia că este singurul stat membru al NATO ce are frontieră directă cu Federaţia Rusia şi nu a alocat 2% din PIB pentru apărare.

Doamna Erna Solberg, prim-ministru, i-a replicat afirmând că sumele alocate pentru apărare sunt în creştere şi că Norvegia a investit în noi avioane de luptă şi nave militare.

Nu s-a pomenit şi de un submarin. Norvegia are o coastă extinsă, la Oceanul Atlantic de Nord şi la Marea Barents.