Designerul, al cărui nume nu îl ştiu, a fost doar primul dintr-o lungă serie de oameni care mi-au demonstrat că în New York oamenii nu sunt nici urâţi, nici graşi, nici răi sau îngâmfaţi (acestea fiind doar câteva din stereotipurile pe care le auzisem despre americani în general şi newyorkezi în particular). De fapt, oamenii cred că dau farmec oraşului, fie că sunt la costum, pe tocuri de 15 centimetri sau la Starbucks servind cafea.

Tot designerul mai sus menţionat mi-a spus că în Upper East Side, cel mai scump cartier al New Yorkului, care include şi Madison Avenue, lumea nuînchiriază, ci doar cumpără, preţurile pentru un apartament variind între 7 şi 70 de milioane de dolari. În Upper West Side (al doilea cel mai scump cartier new-yorkez, despărţit de primul prin Central Park) preţurile coboară până la „doar„ patru milioane de dolari. Străzile celor două cartiere pe care tocmai le vizitasem pentru a respira acelaşi aer cu „the top of the top„ nu epatează, sunt liniştite, populate de câţiva călători relaxaţi şi multe cafenele şi baruri.

După colţ te aştepţi să răsară Carrie Bradshaw, personajul central al serialului Sex and the City, în drumul său către magazinele de pe Fifth Avenue sau către unul din cele mai noi restaurante ale oraşului.

Pentru cei care nu îşi permit să mănânce şi să trăiască în partea de sus a Manhattanului, nu e nevoie să treci podul în Brooklyn sau să faci un drum până în Queens. Trebuie doar să cobori câteva „blocks„ şi ai de unde alege, fie că preferi The High Line sau 230 Fifth. The High Line, acest cuib al artiştilor, nu şi-ar putea găsi locul în niciun alt oraş din lume în afara New Yorkului. Creat de-a lungul unei căi ferate abandonate, refugiul te desprinde de viaţa agitată a New Yorkului şi te face să vezi de sus oraşul care nu doarme niciodată.

Situată la câţiva metri deasupra şoselelor, această oază nu scapă de zumzetul taxiurilor, care în New York devine o adevărată muzică pentru urechile localnicilor şi turiştilor. Muzica are însă alte valenţe între florile de câmp şi canapelele din lemn de pe care poţi admira Manhattanul. După ce ai coborât scările - High Line se întinde pe o distanţă de 1,6 kilometri - ajungi în cartierul galeriilor de artă, al buticurilor vintage ascunse de ochii necunoscătorilor şi al picturilor colorate care decorează pereţii clădirilor cu imagini iconice din istoria Americii.

Ceva mai la est găseşti 230 Fifth, cea mai mare grădină deschisă aflată pe acoperişul unei clădiri din New York. Este locul perfect pentru brunch-ul de duminică, însă nu trebuie ratată nici dacă eşti în căutarea unui local de unde poţi admira New Yorkul de sus la apusul soarelui în compania unui pahar de vin.

De la etajul al 20-lea al fostului hotel Victoria poţi privi Empire State Building la umbra umbrelelor colorate, de pe canapeaua Sue et Mare, creată de nimeni altul decât Karl Lagerfeld. După un pahar de vin la lăsarea serii, dimineaţa am luat-o de la capăt, însă ceva mai la sud, în cartierul financiar al oraşului, unde zeci de corporatişti stau la coadă pentru un sandvici, un covrig cu sare sau pentru hot-dog în drumul lor spre birourile cocoţate la zeci, poate chiar sute de metri înălţime în clădirile de sticlă. Tonetele cu mâncare le găseşti la colţ de stradă, însă le simţi de departe mirosul. Şi recunosc (deşi nu sunt un fan hot-dog) că miroase bine, a New York.

După ce corporatiştii s-au instalat la birouri şi străzile au devenit aproape pustii, am luat-o în jos spre Battery Park unde aveam de ales: să privesc Statuia Libertăţii de pe o bancă de la depărtare sau să iau un ferry pentru a o vedea mai bine. Călătoria spre statuie are şi un alt avantaj, îţi permite să ai o viziune de ansamblu asupra Manhattanului şi nu de la înălţime, ci de la nivelul solului, de unde simţi încă o dată ce mic eşti tu şi ce mare e oraşul.

Am optat deci pentru a doua variantă, care de altfel e gratis. Revenită pe „pământ„, am luat-o în sus către Times Square, Grand Central (Gara centrală din New York) şi Guggenheim. Aş fi vrut să termin seara cu un spectacol pe Broadway, dar pentru că nu am reuşit, e primul lucru pe lista viitoare.

New Yorkul (în principal Manhattan-ul) îl poţi vedea în câteva zile sau în câţiva ani. Mereu rămâne ceva de văzut, motiv să te întorci. Şi nu doar o dată. Dar pentru că ceasul a bătut ora 12 (noaptea) şi povestea se apropia de sfârşit, a trebuit să o iau spre aeroport.