Xi a promis investiţii de 250 miliarde de dolari în America de Sud, în următorii 10 ani. Piesa centrală a acesteia este o cale ferată de mare viteză, în valoare de 10 miliarde de dolari, în lungime de peste 5.000 de kilometri, care va începe din Acu, lângă Rio de Janeiro, va traversa pădurea amazoniană şi va ajunge pe coasta peruviană. Mai mult, un miliardar chinez, Wang Jing, finanţează construirea unui nou canal, de 270 de kilometri şi 50 miliarde de dolari, în Panama.

În ianuarie, China a semnat un acord cu Uniunea Africană pentru a ajuta la construirea de căi ferate, de drumuri şi aeroporturi care să lege cele 54 de ţări africane. Aceste planuri sunt deja în desfăşurare şi includ o cale ferată de 1.400 de kilometri pe coasta Nigeriei, care ajunge la 13 miliarde de dolari, o altă cale ferată de 800 km şi 3,8 miliarde de dolari între Nairobi şi Mombasa, una de 740 km între Addis-Abeba şi Djibouti şi încă o cale ferată de de 5,6 miliarde de dolari în Ciad.

Mai apoi avem şi ambiţiile maritime ale Chinei. Acestea traducându-se prin construirea de porturi moderne în capitala Tanzaniei, Dar es Salaam, în capitala Mozambicului, Maputo, dar şi în Libreville, Gabon, în oraşul Tema din Ghana şi în capitala senegaleză, Dakar.

Toate aceste proiecte maritime sau terestre se aliniază investiţiilor deja existente ale Chinei pe continent. De exemplu, China National Petroleum Corporation are proiecte importante în Ciad sau Mozambic, iar fabricile chinezeşti cu forţă de muncă etiopiană ieftină înfloresc.

Pe lângă planurile sale de înfiinţare a reţelelor de căi ferate din Malaiezia, Singapore şi Laos, în sud-estul Asiei, China plănuieşte şi construirea unui canal peste strâmtoarea Kra, din Thailanda, un port pentru containere şi un parc industrial în Kuantan, Malaiezia, dar şi o extindere, în valoare de 511 milioane de dolari, a aeroportului din Maldive.  

China nu vrea să domine doar sudul şi estul Mării Chinei, ci să ajungă şi în Pacific. Astfel încât transporturile reprezintă cea mai mare parte din asistenţa financiară în valoare de 2,5 miliarde de dolari oferită naţiunilor din Mările Sudului. Unul dintre proiecte este cel din Fiji, cu o investiţie de 158 de milioane de dolari în centrale hidroelectrice şi în mai multe complexe sportive. În Samoa, chinezii au construit un spital de 100 milioane de dolari, un terminal de 40 milioane de dolari, o pistă modernizată a aeroportului Faleolo, dar şi un port comercial de 140 milioane de dolari la Vaiusu. În Tonga, chinezii au ridicat o clădire guvernamentală de 12 milioane dolari şi au oferit două mici avioane de producţie chinezească pentru rutele interne ale companiei aeriene Real Tonga. Această ultimă tranzacţie a iscat controverse, din cauza faptului că avioanele nu sunt certificate pentru utilizarea în Occident. De asemenea, în Vanuatu, China a oferit două avioane pentru Air Vanuatu şi a mai dat 60 milioane de dolari pentru construirea unui campus universitar în Port Vila.

De ce a inundat China, cu 42 miliarde de dolari, Pakistanul, în proiecte de infrastructură? Cele două state au fost mereu aliate, însă China are un ţel specific: vrea să înconjoare separatiştii uiguri care au instigat la violenţă în provincia Xinjiang din vestul ţării. Unii dintre aceştia au adăposturi în Pakistan şi Afganistan, iar Beijingul  a făcut presiuni asupra ambelor ţări pentru a le convinge să-i predea pe uigurii care trăiesc acolo.

De asemenea, trimiterea de bunuri prin Pakistan a ajutat China să evite stâmtoarea Malacca. O mare parte din petrolul şi alte resurse naturale importate trec prin această cale îngustă dintre Malaiezia şi Indonezia. China se teme că, în cazul în care relaţiile sale cu Washingtonul se vor deteriora, SUA ar putea, teoretic, să blocheze şi strâmtoarea şi accesul la resurse. Acesta este, în mare parte, motivul pentru care Beijingul finanţează portul arab Gwadur, o autostradă de 1.800 de kilometri, dar şi căi ferate de mare viteză şi conductele de petrol care duc în oraşul chinez Kashgar.