Astfel s-a dezvoltat o piaţă de soluţii low-cost, precum hostelurile, aparthotelurile sau apartamentele cu servicii hoteliere. De ceva vreme însă, aceste variante nu mai sunt preferate doar de cei cu bani mai puţini, ele fiind recunoscute ca unităţi de cazare ce oferă o mai mare flexibilitate. Atât apartamentele cu servicii hoteliere, cât şi aparthotelurile oferă cazare şi pe termen lung, oferind facilităţi ce nu se găsesc în hoteluri, precum bucătării complet echipate sau birouri de lucru.

Unităţile de tip hostel nu oferă astfel de facilităţi, dar propun o puternică interactivitate socială, camerele fiind destinate unui număr de cel puţin patru persoane. Un alt aspect important este modul cum generaţia Y percepe problemele sociale în raport cu industria de turism. Un studiu al PGAV Destinations relevă faptul că milenialii vor ca o parte din banii lor să meargă către cauze sociale. În acest context, ideea de turism sustenabil are din ce în ce mai mulţi adepţi.

Turismul sustenabil are trei obiective principale, primul fiind folosirea optimă a resurselor care reprezintă un element-cheie în dezvoltarea industriei, păstrând procesele ecologice esenţiale şi ajutând la conservarea biodiversităţii şi a moştenirii culturale. La fel de importantă se consideră a fi respectarea autenticităţii socio-culturale a comunităţii gazdă, conservarea culturii prezente şi a valorilor tradiţionale, precum şi maximizarea toleranţei inter-culturale.

Nu în ultimul rând, sustenabilitatea se referă şi la asigurarea unei economii viabile, pe termen lung, care să producă locuri de muncă şi beneficii pentru toţi cei implicaţi. Industria hotelieră internaţională a reacţionat pozitiv, introducând programe sociale pentru zonele unde îşi desfăşoară activitatea sau prin aderarea la organizaţii ce au ca scop folosirea la minimum a resurselor locale. Un exemplu în acest caz este apartenenţa la organizaţii de tipul „green hotels„, prin care hotelierii pot arăta determinarea de a participa în mod activ la salvarea mediului înconjurător.

    CHINA, PESTE SUA ŞI GERMANIA. Turismul extern din China a crescut între anii 2000 şi 2010, în medie cu 18,5% pe an. Cauzele principale sunt creşterea venitului şi dispariţia restricţiilor referitoare la viză care erau impuse de către anumite state. Dacă în anul 2000 doar 4% din gospodăriile din China erau considerate a fi parte a clasei de mijloc, în anul 2012 se regăseau aici 66% din gospodării. Acum, prin creşterea nivelului de trai, tot mai mulţi chinezi îşi propun şi îşi permit să călătorească.

   ANUL 2012 A REPREZENTAT UN VÂRF pentru turismul extern din China,

83 de milioane de locuitori călătorind în afara ţării. În acelaşi an, China a devenit oficial ţara cu cei mai mulţi bani cheltuiţi pe turism (102 miliarde dolari), depăşind Statele Unite şi Germania.

Un studiu Euromonitor din septembrie 2013 arată că destinaţiile favorite ale turiştilor chinezi au fost în principal cele din Asia, datorită proximităţii şi a costurilor reduse. Pe primul loc s-a situat Hong Kong, ales de peste 11% din turiştii din China. Cu toate acestea, numărul celor care vizitează Europa este în continuă creştere, mai ales în Londra, Paris sau Roma. Segmentul de turişti asiatici care se orientează spre Europa este experimentat în călătorii, bine educat, cu vârsta de până în 45 de ani.

Reacţia industriei de turism a fost să adapteze anumite servicii pentru a atrage mai mulţi turişti chinezi. Astfel, zonele turistice care nu aveau o infrastructură destinată au început să organizeze mai multe tururi în limba chineză sau excursii opţionale gîndite special pentru chinezi.

Camerele de hotel au fost echipate cu facilităţi specifice culturii asiatice: papuci, mai multe tipuri de ceai, ziare sau canale de televiziune în limba chineză. Unele hoteluri au implementat programe culturale speciale, iar personalul hotelier a început să ia cursuri de mandarină.