JPMorgan Chase a acceptat să se despartă de divizia ce deţine bunurile fizice pentru 3,5 miliarde de dolari, sumă ce urmează să fie achitată de către Mercuria Energy Group, o companie din Elveţia cu peste 1.000 de angajaţi şi birouri în 28 de ţări. În mod ironic, această companie a fost fondată de către doi foşti traderi ai Goldman Sachs. Fiind o companie de trading independentă, Mercuria nu este supusă restricţiilor impuse de Comitetul Basel sau regula Volcker.

Morgan Stanley a vândut, în decembrie anul trecut, cea mai mare parte a bunurilor petroliere şi a acţiunilor deţinute în companii petroliere către Rosneft, controversata companie de stat rusească. Termenii afacerii şi preţul nu au fost dezvăluite, însă achiziţia a reprezentat o mişcare curajoasă din partea ruşilor, care intră astfel puternic pe piaţa din Statele Unite. Vânzarea a atras atenţia Washingtonului, care prin vocea senatorului Edward Markey a cerut o analiză „extrem de atentă„ a acordului dintre Morgan Stanley şi Rosneft.

Barclays, una din principalele bănci din Marea Britanie, a anunţat că se va concentra pe tradingul electronic, dar va tranzacţiona în continuare multe dintre bunurile obişnuite, precum metale preţioase sau gaz. Schimbarea anunţată de britanici se va reflecta cel mai puternic asupra traderilor, numărul acestora urmând să scadă în mod semnificativ.

Singura bancă ce nu pare să dea înapoi în faţa noilor reguli şi restricţii este Goldman Sachs, iar pe măsură ce competitorii părăsesc piaţa, cei de la Goldman Sachs îşi consolidează poziţia. „Dacă tot mai multe bănci se retrag de pe piaţa tradingului de bunuri şi materii prime, mediul o să fie mult mai puţin competitiv pentru acelea care rămân„, a declarat Jeffrey Harte. „Goldman Sachs are cele mai mari şanse să iasă învingătoare din toată povestea. Va avea, pur şi simplu, o felie mult mai mare dintr-o plăcintă mult mai mică.„

Reducerea tradingului în cadrul marilor bănci este o schimbare, fără doar şi poate, majoră. Dar nu ar trebui privită ca una neaşteptată; ea reprezintă creşterea naturală a unui sistem gândit pentru a proteja lumea financiară, mai ales după anii de criză ce tocmai s-au încheiat. Este o veste proastă pentru brokerii care făceau bani pariind resursele băncilor, este o veste proastă pentru acţionarii care primeau dividende uriaşe înainte de 2008, însă pentru economie, privită ca un tot unitar, este o veste cât se poate de bună.