Dimon s-a afişat în aceeaşi zi cuprins de remuşcări, declarând pentru postul de televiziune NBC că modul în care banca a gestionat şi supravegheat portofoliul de derivate a fost superficial şi "stupid", iar executivii responsabili au reacţionat prost la steguleţele roşii apărute pe parcursul lunii aprilie privind pierderi ridicate din tranzacţii cu derivate financiare.

El a afirmat că managementul JPMorgan a reacţionat greşit în aprilie la întrebările presei privind poziţiile traderului, că banca a adoptat o poziţie defensivă şi a încercat să găsească justificări pentru situaţie. Potrivit Reuters, banca ar fi fost avertizată anul trecut de un grup de acţionari în privinţa competenţelor comisiei de management al riscului, pentru că niciunul dintre cei trei membri nu este expert în bănci, finanţe sau reglementarea industriei financiare. Mai mult, surse apropiate situaţiei susţin că autorităţile financiar-bancare din SUA şi Marea Britanie ar fi avertizat în luna aprilie banca privind poziţiile periculoase de trading care au condus ulterior la pierderile în cauză.

Dezastrul de la JPMorgan a fost dezbătut şi de protagoniştii campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă din SUA, preşedintele în exerciţiu Barack Obama, susţinut de Partidul Democrat, şi principalul contracandidat Mitt Romney, promovat de Partidul Republican.

Obama a declarat luni, 14 mai, pentru postul de televiziune ABC că pierderea de la JPMorgan reflectă necesitatea reformării reglementărilor industriei financiare şi a avertizat că un incident similar la o bancă mai mică, mai puţin stabilă, ar fi putut impune intervenţia guvernului - un nou "bailout" bancar, poate cea mai nepopulară măsură asumată de Washington în urma crizei financiare. Reacţia lui Mitt Romney a venit ziua următoare, când candidatul republican a declarat la NBC că incidentul ilustrează o parte mai puţin plăcută a economiei de piaţă, însă nu trebuie să se reflecte asupra unei întregi industrii, mai ales că nu au fost implicaţi banii contribuabililor, iar vinovaţii vor fi traşi la răspundere.

Reformarea reglementării industriei financiare a devenit una dintre principalele teme în campania electorală care pregăteşte alegerile din 6 noiembrie. Sub conducerea lui Obama, Casa Albă a reuşit să treacă în 2010 prin Congres legea Dodd-Frank a "reformei pe Wall Street şi protecţiei consumatorilor", poate cea mai importantă reacţie a administraţiei americane la criza financiară din 2007-2009.

Legea Dodd-Frank introduce o serie de reglementări privind investiţiile şi tranzacţiile efectuate de bănci şi companii de asigurări, noi reguli pentru fondurile de hedging şi de capital privat, modifică definiţia investitorului acreditat şi impune companiilor listate la bursă să dezvăluie detalii privind politica de compensare financiară a directorilor şi angajaţilor. Cele mai importante prevederi ale pachetului legislativ se referă la investiţiile de risc şi mare risc, cu scopul de a preveni repetarea condiţiilor care au condus la declanşarea crizei financiare.

Poate cea mai controversată secţiune a legii Dodd-Frank este "Regula Volcker", elaborată sub îndrumarea lui Paul Volcker, fost preşedinte al Rezervei Federale. Regula are rolul de a împiedica băncile să efectueze anumite investiţii speculative în detrimentul propriilor clienţi, practică considerată de Volcker printre principalii catalizatori ai crizei din 2007-2009. Amendamentele aduse în Congres legii Dodd-Frank înainte de adoptare şi promulgare introduc câteva excepţii de la Regula Volcker, iar pachetul legislativ nu a fost încă implementat, termenul indicativ pentru aplicarea noilor reglementări fiind iulie 2012. Jamie Dimon a afirmat că tranzacţiile care au condus la pierderea anunţată pe 10 mai nu încalcă Regula Volcker tocmai datorită excepţiilor introduse în Congres.