Joi, 10 mai, după închiderea şedinţei de tranzacţionare de la New York, JPMorgan a anunţat o pierdere de cel puţin 2 miliarde de dolari în trimestrul al doilea din cauza acelor tranzacţii. Dimon califica atunci strategia biroului de la Londra drept "defectă, complexă, prost analizată, prost executată şi prost supravegheată", notând că ar fi trebuit să fie mai atent la ce apare prin presă. "Erori, superficialitate şi proasta judecată" au contribuit la dezvoltarea situaţiei, crede Dimon.

Acţiunile băncii s-au depreciat cu un total de 12% vineri şi luni, ştergând aproximativ 20 miliarde de dolari din capitalizare. Fitch a retrogradat vineri ratingul de credit al JPMorgan cu o treaptă, de la "AA-" la "A(plus)", notând că pierderea financiară nu este catastrofală, însă riscurile antrenate de un astfel de incident vor fi greu de controlat. Standard & Poor's a confirmat ratingul băncii la "A", dar a schimbat perspectiva de la stabilă la negativă.

Câţiva acţionari ai JPMorgan au acţionat în justiţie instituţia, directorul general şi directorul financiar, iar surse din industrie citate de Reuters susţin că fondurile de hedging continuă să adune "profituri frumuşele" de pe urma dezastrului de la cea mai mare bancă americană. Totuşi, majoritatea acţionarilor şi investitorilor par să-l susţină pe Dimon, după ce acesta a spus că banca va lua măsuri disciplinare severe împotriva executivilor şi angajaţilor responsabili.

Editorialistul Reuters Felix Salmon observa, după ce JPMorgan a dezvăluit pierderea, că desfăşurarea evenimentelor este oarecum firească: atunci când un trader face pariuri uriaşe care devin informaţie disponibilă public, piaţa se va poziţiona aproape întot-deauna agresiv împotriva acelor poziţii. În cazul de faţă, pariurile Balenei au fost mediatizate neobişnuit de zgomotos, de unde şi remarca lui Jamie Dimon privind atenţia la "ziare".

Directorul executiv de investiţii al JPMorgan Chase, Ina Drew, şeful Chief Investment Office din Londra, şi-a prezentat luni, 14 mai, demisia. Informaţiile apărute pe surse în presa de afaceri anunţă un viitor sumbru pentru biroul de trading de la Londra, cu demisii în bloc ale directorilor executivi responsabili de operaţiuni, concedierea celor câteva zeci de angajaţi, dacă se va dovedi că au încercat să muşamalizeze situaţia, şi chiar recuperarea bonusurilor.

Potrivit raportărilor JPMorgan, Ina Drew face parte de 30 de ani din echipa băncii şi a încasat doar în ultimii doi ani compensaţii în valoare totală de aproximativ 30 milioane de dolari. Despre Bruno Iksil se spune în presă că a "produs" la JPMorgan circa 100 milioane de dolari pe an din tranzacţii cu derivate. Soarta traderului nu este clară. Potrivit New York Times, Iksil ar fi plecat de la JPMorgan în urma dezastrului provocat, însă un purtător de cuvânt al băncii a dezminţit informaţia.

Drew va fi înlocuită de Matt Zames, care ocupa anterior poziţii de conducere la banca de investiţii şi la divizia de credite ipotecare ale JPMorgan. Zames are istoric de trader, cu experienţă în zona tranzacţiilor de mare risc, şi a fost considerat la un moment dat un posibil succesor al lui Jamie Dimon în funcţia de CEO. Pe lângă pătarea renumelui JPMorgan, pierderea reprezintă o notă proastă pentru Jamie Dimon, unul dintre supravieţuitorii crizei financiare mondiale.

Dimon este un cunoscut critic al întăririi reglementărilor din sistemul financiar, iar New York Times a publicat, la trei zile după anunţarea pierderii, câteva remarci făcute recent de CEO-ul JPMorgan la un dineu în Dallas. Potrivit NYT, Dimon a calificat drept "infantile" şi "nonfactuale" câteva observaţii ale lui Paul Volcker, fost şef al Rezervei Federale, şi ale lui Richard Fisher, preşedintele Rezervei Federale din Dallas, privind băncile "prea mari ca să pice" (too big to fail). Volcker şi Fisher sunt cunoscuţi drept susţinători ai curentului pentru consolidarea reglementărilor şi supravegherii din sistemul financiar.

->>> CONTINUAREA - vezi pag. a 3-a