OPINII:

DANIEL ZAMFIR, INIŢIATORUL LEGII DĂRII ÎN PLATĂ, DEPUTAT PNL

Băncile nu-şi asumă niciun risc. Dacă un client îşi asumă dobânda şi eventual fluctuaţia cursului, este echitabil ca banca să-şi asume riscul ipotecii. Nu este normal să urmăreşti un om toată viaţa pentru un credit pe care tu, bancă, l-ai dat şi tot tu ai considerat o ipotecă evaluată de tine care să acopere acel împrumut. După căderea pieţei imobiliare din 2008 a scăzut şi preţul imobilelor puse în garanţie, ceea ce înseamnă că în prezent clienţii sunt cei care suportă devalorizarea.

Ceea ce face BNR zilele astea, din punctul meu de vedere, este absolut inacceptabil. L-am auzit ieri pe viceguvernatorul BNR spunând că în România există riscul să dispară creditarea imobiliară. Aşa ceva e absolut de neimaginat. Eu cataloghez tipul ăsta de reacţii continue un soi de instigare.  A spune astăzi că dispare creditarea în România din cauza legii dării în plată este o minciună. Dacă cineva are vreo temere că Prima casă va dispărea, i-o risipesc eu: Prima casă nu dispare decât dacă vrea guvernul României. Orice fel de program de sprijin al tinerilor pentru a-şi lua credite este la opţiunea guvernului.

MUGUR ISĂRESCU, GUVERNATORUL BNR

Programul guvernamental Prima casă nu are ce căuta în legea dării în plată. A vorbi într-o lege, cum este darea în plată, despre punerea în discuţie a unei garanţii a statului român sună groaznic şi pe plan intern şi internaţional. Cu alte cuvinte, dacă statul român, legiuitorul, doreşte să se adreseze prin darea în plată şi beneficiarilor creditelor din programul Prima casă are posibilitatea să adreseze în altă lege, în legea proiectului respectiv, într-o manieră clară, fără confuzie. Garanţiile statului român nu trebuie puse sub semnul întrebării.

Legea dării în plată, prezentată de către iniţiatori, pe rând, ca o lege socială, a dreptăţii sau ca o lege economică a creat o confuzie foarte mare în rândul societăţii, care nu trebuie lăsată să persiste. Cum să nu spui că nu este confuzie în societatea românească sau, cel puţin, în media, dacă o lege care a fost prezentată ca fiind socială, după ce s-a văzut că nu sunt 800.000 de persoane care intră sub incidenţa ei, că toate creditele ipotecare abia dacă sunt 400.000, devine pe rând o lege a dreptăţii - dacă este o lege a dreptăţii, înseamnă că sunt şi legi strâmbe - devine apoi o lege a haiduciei, asta e şi mai interesant.

O lege a dării în plată că la noi nu mai există nicăieri. În SUA, din 50 de state există numai în 11 state. În niciunul din cele 11 state nu este retroactivă şi condiţiile sunt mult, mult mai severe decât cele prevăzute în legea românească. De exemplu, dacă între valoarea imobilului dat în plată şi cât a mai rămas de rambursat din creditul respectiv există o diferenţă pozitivă, cu alte cuvinte imobilul are o valoare mai mică decât cât mai are persoana respectivă de rambursat, acela este considerat venit suplimentar şi se impozitează.

SERGIU OPRESCU, CEO ALPHA BANK ŞI PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI ROMÂNE A BĂNCILOR

Noi credem că bătălia mediatică, populistă, este cumva pierdută de bănci. Nu cred că am reuşit să comunicăm foarte bine pe acest subiect. Este o vină pe care trebuie să ne-o asumăm. Cred că am picat într-o formă de lipsă de credibilitate şi de aceea mesajul nostru nu a penetrat. Ce mai putem face? Să ne facem datoria şi să avertizăm în legătură cu posibilul impact viitor. Noi ştim că majoritatea tăcută se va trezi şi va întreba: de ce nu am acces la credit, de ce cresc ratele la credite? Momentul acela nu aş vrea să ni-l asumăm tot noi, băncile. Este momentul generat de această dezbatere şi de lipsa de pro­por­ţio­nalitate între vocea noastră şi cre­dibilitatea vocii noastre, şi vocea cealaltă. Majoritatea tăcută este formată în principal din deponenţi, antreprenori, societăţi comerciale, IMM-uri şi inclusiv de debitori ai sistemului bancar care au reuşit, chiar cu greutate, să îşi plătească ratele la bancă. Facem apel la această majoritate să se exprime pe această temă, să se trezească, pentru a nu fi făcuţi răspunzători tot noi, în viitor, pentru aceste efecte.

BNR a venit cu o cifră de posibil impact, de 2-4 miliarde de lei. Nu o comentăm, pentru că include referiri la portofolii complexe, ale tuturor băncilor. Cine plăteşte nota de plată? Într-o primă fază băncile pentru că trebuie să constituie provizioane suplimentare. adică o pierdere pentru sistemul bancar. Poate fi suportată de sistem? În mod cert, da. Dar acesta este doar primul pas de impact. Ce se întâmplă mai departe? După promulgarea legii se dau case în plată, băncile vor fi obligate să le vândă, creşte oferta pe piaţă. Pentru a se proteja de risc, băncile vor înăspri condiţiile de creditare.

Noi ca sistem bancar nu trebuie să fim iubiţi, ci doar înţeleşi. Cred că vina noastră principală în toată această perioadă este că poate nu am reuşit să ne facem înţeleşi şi asta este poate o carenţă din punct de vedere al modului cum noi am ştiut să investim în educaţia financiară a clienţilor noştri. Acest lucru ar trebui să se schimbe. O să facem eforturi în această direcţie.