Cam asta ar fi ideea. „Băncile centrale au transmis un semnal clar şi vehement. Atenţie! Suntem într-o situaţie care rămâne dificilă. Trebuie să consideraţi că ceea ce facem noi vă dă timpul necesar pentru a corecta ansamblul imperfecţiunilor observate în sectorul public şi în cel privat. Dar, dacă nu profitaţi de acest timp pentru a corecta aceste imperfecţiuni, riscăm să fim într-o situaţie foarte dificilă mâine pentru că vom avea din nou elementele care au condus la criza care a izbucnit în 2007„.

Trichet a făcut o trecere în revistă a crizei pe care o experi-men-tăm din 2007 încoace şi şi-a exprimat speranţa că nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că zona de pericol a crizei, care a avut în prim-plan ţările dezvoltate, a fost depăşită.

Până acum au fost trei episoade ale crizei, consideră Trichet, dar poate urma şi un al patrulea. Primul episod a fost între vara lui 2007 şi septembrie 2008 - o perioadă de mari turbulenţe financiare, detonatorul fiind creditele subprime. Episodul al doilea este legat de falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers şi include perioada septembrie 2008 - sfârşitul anului 2009. Episodul al treilea este criza din zona euro - momentul când riscul privat a devenit risc public, iar criza a devenit o criză a riscurilor suverane. Dacă în primele două episoade ale crizei epicentrul a fost în SUA, la episodul al treilea epicen-trul a trecut Atlanticul şi a venit în Europa. Iar „predarea de ştafetă„ s-a făcut şi între şefii băncilor centrale, Jean-Claude Trichet amintindu-şi ce i-a spus atunci Ben Bernanke, fostul şef al Fed: „«Now it’s your turn»„.

Sursă grafic: Bloomberg

Dar care a fost rolul băncilor centrale în criză? Şi ce s-ar  fi întâmplat dacă băncile centrale nu ar fi intervenit sau dacă intervenţiile ar fi fost lente?

„Băncile centrale au fost în prima linie a crizei. A trebuit să ia decizii foarte dificile imediat după momentul Lehman Brothers. Şi guvernele au intervenit într-o manieră foarte curajoasă şi rapidă, ţinând cont de propriul sistem de luare a deciziilor„, afirmă cu tărie Trichet. Criza a fost gravă (cea mai gravă criză economică de la cel de-al doilea război mondial încoace), „dar, dacă nu am fi avut reacţiile foarte rapide ale băncilor centrale din ţările avansate, s-ar fi materializat riscurile grave care planau şi criza ar fi fost foarte gravă, ţinând cont de rapiditatea transmisiei şocurilor, de nivelul interconexiunilor ansamblului pieţelor financiare şi economiilor reale„, explică fostul şef al BCE.

În contextul crizei financiare şi economice mondiale atât băncile centrale, cât şi guvernele din întreaga lume au luat măsuri excepţionale. Băncile centrale au relaxat rapid şi semnificativ politica monetară reducând dobânzile-cheie, extinzând gama de garanţii eligibile şi a maturităţii ofertei de lichiditate. Măsurile luate de BCE şi de Rezerva Federală pentru a calma pieţele şi pentru a câştiga timp şi spaţiu de manevră în lupta cu tensiunile financiare, economice şi sociale din zona euro şi SUA au avut efecte pozitive asupra pieţelor financiare. Sub conducerea lui Trichet, BCE a cumpărat obligaţiuni greceşti în mai 2010, precum şi bonduri italiene şi spaniole în 2011.