O alternativă pentru angajatori ar fi să caute candidaţi în sălile de curs ale şcolilor private de arte şi meserii, o parte din ele fiind chiar acreditate de Ministerul Educaţiei. În ultimii ani au apărut destul de multe şcoli de acest tip, care îşi desfăşoară cursurile aproape în toată ţara. În genere, o astfel de şcoală privată asigură cursuri de formare pentru circa 40 de meserii precum cea de tâmplar, brutar, pastiser, zidar, machior, manichiuristă sau orice alt tip de profesie care necesită o calificare. Spre deosebire de şcolile tradiţionale de arte şi meserii, pregătirea se face între două şi şase luni de zile sau chiar mai repede. În esenţă, acest lucru poate fi privit ca un dezavantaj în ochii angajatorilor, care au nevoie de oameni care să cunoască îndeaproape industria respectivă, dar şi detaliile meseriei pe care urmează să o practice.

De cele mai multe ori, aceste cursuri intensive nu familiarizează suficient de mult cursanţii cu practicile dintr-un anumit domeniu şi cu modul în care o anumită meserie ar trebui să fie făcută. De asemenea, aceste şcoli nu se adresează numai absolvenţilor de gimnaziu, ci şi şomerilor sau celor care, după o perioadă îndelungată în care nu au găsit un loc de muncă, vor o diplomă care să-i ajute să se angajeze rapid.

Vina nu trebuie pusă în totalitate pe umerii ministerului, în condiţiile în care mult timp angajatorii spuneau că una dintre condiţiile eliminatorii la angajare este diploma de facultate. În plus, accesul din ce în ce mai facil în sistemul de învăţământ superior a făcut ca absolvenţii de liceu să aleagă, după cum era şi firesc, această cale, care promitea mai multe şanse către o carieră solidă şi venituri mai mari. Faptul că în acest moment este o inflaţie de şomeri care au terminat facultatea dovedeşte că sistemul nu era lipsit de hibe şi că însăşi structura sa a încurajat dispariţia meseriaşilor de care acum multe companii spun că au nevoie.

În plus, mulţi dintre muncitorii calificaţi care se pregătiseră în vechile şcoli de meserii au înţeles că în străinătate pot face aceeaşi muncă, dar pe salarii de câteva ori mai mari, aşa că au plecat. Chiar dacă ministerul va reînfiinţa şcolile profesionale, este greu de crezut că problema s-a rezolvat. În primul rând, tinerii trebuie atraşi în această direcţie şi, mai ales, trebuie să aibă certitudinea că odată ieşiţi din şcoală, va exista cineva care să le ofere un loc de muncă şi un salariu din care să poată trăi în limitele decenţei.

De mulţi ani România nu mai duce lipsă de absolvenţi de facultate care caută locuri de muncă şi salarii pe măsura pregătirii lor academice. Angajatorii se bucură că au de unde alege, însă şi mai fericiţi ar fi dacă, printre zecile de mii de candidaţi cu studii superioare, ar găsi măcar câteva sute de absolvenţi de şcoli profesionale şi de meserii. Au nevoie de ei ca de aer, dar nu reuşesc sub niciun chip să-i găsească în piaţă.