Deşi la început de carieră tinerii ar trebui să îşi aleagă, ideal, un job în funcţie de ceea ce le place să facă, de studiile absolvite şi de nevoile care există pe piaţa muncii, de multe ori aceştia iau decizii în funcţie de ceea ce cred ei, familia sau anturajul că este „la modă„ sau în funcţie de aspiraţiile acestora, este de părere Mădălina Bălan, managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Hart Consulting. Astfel, tinerii ajung să renunţe rapid la cariera pentru care s-au pregătit şi să aleagă joburi în funcţie de oferta care există pe piaţă. Obsesia tinerilor de a avea o diplomă de studii superioare a tot crescut în special după Revoluţie, când cei mai bine plătiţi şi respectaţi angajaţi erau absolvenţii de facultate. De atunci, vânătoarea de diplome s-a înteţit de la an la an şi în perioade mai dificile din punct de vedere economic acestea au ajuns să nu mai aibă o aşa mare valoare, astfel că mulţi tineri s-au întors către meserii pe care odată le respingeau.

În cadrul Grupului Renault, în România, circa 24% dintre cei aproximativ 17.000 de angajaţi au studii superioare, iar unii dintre ei lucrează la benzile de producţie, spune Dana Oprişan, directorul de resurse umane al grupului pe plan local. Ea este de părere că această situaţie este generată şi de uşurinţa cu care tinerii pot accede la studii superioare, de influenţa pe care părinţii o au asupra lor şi care le alimentează aşteptări false. Prin urmare, există riscul ca aceştia să ajungă demotivaţi şi frustraţi, ceea ce îngreunează misiunea angajatorului de a-şi menţine personalul mulţumit.

„Pe fondul migrării către universitate iniţiat în urmă cu 10-15 ani, învăţământul profesional a avut de pierdut şi s-a restructurat, fiind închise multe şcoli/licee de profil, fapt care a amplificat fenomenul migrării către învăţământul superior. Lipsa unor candidaţi în zona profesională este vizibilă si raportată de multe companii. Se pare însă că, începând de anul trecut, o serie de tineri s-au gândit mai bine şi s-au reorientat, în parte şi pe fondul rezultatelor proaste obţinute la bacalaureat.

Acest cerc vicios a contribuit semnificativ la fenomenul de underemployment„, mai spune Sorin Faur, cu precizarea că supracalificarea se referă la cei care sunt nevoiţi să accepte un post inferior şi nu la cei care au jobul pe care şi l-au dorit, dar au fost obligaţi de părinţi să termine şi o facultate.

El este de părere că fenomenul nu poate fi eradicat şi că întotdeauna vor fi oameni supracalificaţi într-o companie, pentru că puţine pot oferi şanse de promovare în ritmul în care angajaţii merită. BDO, spre exemplu, promovează constant angajaţii aproape de la un an la altul, pentru ca aceştia să ajungă de la nivelul de junior la cel de experienced, senior sau supervisor. Întotdeauna însă există un număr mic de oameni care nu promovează pe măsura competenţelor.

„Atât timp cât situaţia economică va rămâne incertă, până când trendul crescător se va stabiliza, nu vom asista la o reducere substanţială a acestui fenomen. Evoluţia viitoare depinde foarte mult nu doar de mersul economiei, în general, dar şi de necesităţile acesteia pe diverse sectoare şi industrii, respectiv dacă şi unde vor fi create locuri de muncă şi ce competenţe vor necesita„, adaugă Sorin Faur.