Nu sunt insa multi cei ce le plang de mila furnizorilor de training. Faptul ca s-au bazat exclusiv pe metoda cea mai simpla de a face bani - contracte cu companii locale - nu le-a oferit un scut suficient de puternic pe vreme de criza. A fost un risc pe care si l-au asumat in mod constient. Mai aveau o varianta - implicarea in proiecte pentru atragerea de fonduri europene pentru resurse umane, mai ales ca era vorba de aproximativ patru miliarde de euro, destinate special acestui scop, deci de un resort suficient de consistent pentru a crea rezerve de criza. Numai ca, din moment ce din acesti bani a fost absorbit pana acum mai putin de 5%, este destul de clar ca interesul a fost destul de mic. Mai grav este ca vorbim, pana la urma, de bani multi pierduti in vant - in mod realist, nu mai avem mari sanse de a primi mai multe fonduri europene decat am luat pana acum, tinand cont ca termenul limita de acordare este 2013, iar procesul este destul de anevoios, de la crearea proiectelor la evaluarea lor, aprobare si, in cele din urma, primirea banilor. Si nici specialisti prea multi in proiecte europene nu sunt, motiv pentru care aplicatiile se deruleaza intr-un ritm destul de lent.Ascendis a fost una dintre cele mai active prezente din piata la acest capitol - a inceput sa promoveze proiectele cu finantare europeana inca de cand a fost anuntat programul.

La sfarsitul lui 2008 a lansat un proiect destinat managerilor si angajatilor din intreprinderile mici si mijlocii, cu o finantare de aproximativ doua milioane de euro, din care 95% erau nerambursabili, iar 5% erau suportati de companie. Cu acesti bani, Ascendis furnizeaza programe de specializare firmelor care au nevoie de asa ceva si vor sa faca parte din proiect. "S-au inscris in program 160 de firme din toata tara, majoritatea din pietele de servicii cu valoare adaugata mare, IT&C, productie si turism. Pana acum, 80 dintre aceste firme au beneficiat de training, iar restul urmeaza pe parcursul anului, pentru ca mai avem de tras jumatate din bani, adica inca un milion de euro", afirma Costea Dumitrescu.

In momentul de fata, acesta este unul dintre cele mai importante proiecte pentru Dumitrescu, care, dupa mai bine de zece ani de experienta in piata, incepe usor-usor sa-si pregateasca exit-ul. Cand va fi acesta si in functie de ce va fi decis? "Cred ca o sa plec atunci cand dependenta firmei de mine si a mea de ea nu va mai fi atat de mare", raspunde Dumitrescu. Nu pare insa foarte sigur ca este pregatit sa se rupa de firma pe care a fondat-o impreuna cu Adrian Stanciu, asa ca propune o solutie de compromis - "as vrea, totusi, ca plecarea mea sa nu insemne ca imi voi lua mana de pe firma, ci sa raman ca un consultant extern". Mai asteapta, totusi, macar cinci ani - sa treaca perioada grea, compania sa se repuna pe picioare, iar lucrurile sa reintre intr-un circuit lin. Deocamdata, a iesit la vanatoare de clienti. Asa isi si scuza intarzierea de zece minute la interviul stabilit cu BUSINESS Magazin: "Am avut o intalnire. Sunt mult mai multe decat anul trecut, deci inteleg ca lucrurile incep sa se miste".