Iar acest lucru se observă şi prin prisma statisticilor interne ale companiilor. Peste două treimi (67%) dintre candidaţii din ultimii doi ani şi jumătate aflaţi în baza de date a firmei de recrutare italiene Gi Group au absolvit cursurile unor facultăţi de stat. „Am întâlnit foarte mulţi candidaţi buni, absolvenţi ai unor facultăţi particulare. Studentul, fie că studiază la o universitate particulară sau de stat, dacă doreşte să înveţe poate face acest lucru.

Nu toate facultăţile private au prins în România, şi asta pentru că unele din universităţi s-au axat mai mult pe cantitate (volumul de studenţi) şi nu pe calitatea sistemului de învăţământ„, a explicat Felix Toma, country manager al Gi Group. El a mai adăugat că, spre deosebire de absolvenţii de facultăţi private, candidaţii care provin de la universităţile de stat au o bază de cunoştinţe mai solidă şi sunt mai orientaţi pe partea practică. În centrul ţării, candidaţii mai bine pregătiţi, cu o atitudine mai deschisă şi mai conştiincioşi provin de la facultăţile din cadrul universităţii de stat Transilvania, în timp ce, din rândul universităţilor private, provin candidaţii de la universitatea George Bariţiu.

„În facultăţile de stat sunt profesori mai buni, solicită prezenţa obligatorie la cursuri, iar selecţia studenţilor este mai ageră, pentru că locurile sunt limitate. La privat nu este prezenţă obligatorie, iar majoritatea studenţilor sunt acolo doar ca să ia o diplomă şi nu sunt interesaţi să înveţe„, a spus Bogdan Florea, director general al firmei cu activităţi de recrutare şi închiriere de muncă temporară Trenkwalder, cu sediul în Sibiu.

Pentru un angajator „de 5 stele„ - companie internaţională -, universitatea absolvită reprezintă principalul criteriu de selecţie a angajaţilor, în timp ce 45% dintre companii consideră că este un criteriu important, dar nu unicul, iar o treime dintre angajatori se uită la abilităţile candidatului şi la experienţa acestuia - aşa arată rezultatele unui studiu realizat de grupul francez de consultanţă RH Emerging şi institutul german de sondare a opiniei publice Trendence, realizat în baza răspunsurilor a peste 5.000 de companii de top din 20 de ţări ale lumii.

Recruiterii de la ManpowerGroup au constatat de-a lungul timpului că numele facultăţii din care provine candidatul este mai puţin important decât competenţele-cheie demonstrabile şi verificabile pe care acesta le deţine.

„Nu este corect să afirmăm că instituţiile private nu au avut succes în România, pentru că au reuşit să se impună cu adevărat acele programe de studiu care aduceau competenţe noi sau abordări diferite ale procesului de învăţare, altfel le-ar fi fost greu să concureze recunoaşterea de care se bucură universităţile cu o tradiţie îndelungată„, a explicat Valentin Petrof, country manager al ManpowerGroup. În opinia sa, educaţia formală nu este decât o parte a profilului candidatului, fiind completată de experienţă, abilităţi interpersonale şi calificări sau certificări ale unor organisme profesionale. 

Şi profesorul Dumitru Miron, decanul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE, crede că performanţele postabsolvire sunt individuale, nu colective, şi că absolvenţii de facultate sunt eterogeni în ceea ce priveşte nivelul de cunoaştere: „Faptul că unii angajatori găsesc absolvenţi mai bine «mobilaţi» cu competenţe şi cu abilităţi de la unele facultăţi sau universităţi ţine şi de reputaţia pe care universităţile şi-au construit-o în timp. De aceea, reputaţia este indiscutabil un indicator după care companiile îşi aleg absolvenţii„.

IN LUCRU ESTE ÎNSĂ CERT: elevii români au performanţe din ce în ce mai scăzute, atât la bacalaureat (în ultimii doi ani jumătate dintre absolvenţii de liceu nu au reuşit să ia bacalaureatul), cât şi în evaluările internaţionale, iar pe băncile facultăţilor ajung mai puţini studenţi şi mai slab pregătiţi. Rezultatele publicate săptămâna trecută ale testului PISA din 2012, care a evaluat cunoştinţele elevilor în vârstă de 15 ani din 65 de ţări în domenii precum mate--matică, lectură sau ştiinţe, au clasat România pe locul 45.

Salariile mici ale profesorilor şi implicit lipsa de atractivitate a unui job de profesor la liceu, dar şi modul cum este structurat procesul de învăţare în România fac ca învăţământul româ-nesc aproape să nu conteze în tabloul internaţional. „Românii sunt buni la rezolvarea ecuaţiilor, suntem olimpici la nivel internaţional, dar nu asta îi intere-sează în aceste evaluări, ci modul cum elevii pot ajunge la cele mai bune formule de rezolvare a ecuaţiilor. Ca să dăm mai bine în clasamentele internaţionale, trebuie să trecem de la teaching la learning, de la profesorul-megafon de informaţie la profe-sorul facilitator, coach, care te lasă să rezolvi ecuaţiile cu cartea pe masă„,  a spus profesorul Dumitru Miron de la ASE.