Pe de altă parte, practica actuală, de a oferi angajaţilor experimentaţi beneficiul de a lucra în birouri închise, pentru a le spori nivelul de confort, ar putea reduce oportunităţile de învăţare şi dezvoltare a angajaţilor tineri.

UN STUDIU REALIZAT DE COMPANIA DE DESIGN KNOLL ARĂTĂ CĂ ANGAJAŢII PERCEP BIROUL „PRIVAT" DREPT UN STATUT MAI RIDICAT, iar mutarea dintr-un birou «închis» într-un spaţiu de tip open space este văzută ca o pierdere a unor beneficii şi a statutului.

„Birourile separate ţin mai mult de statut decât de dorinţa de a creşte productivitatea. Dimensiunea biroului, dimensiunea ferestrei, priveliştea, etajul, calitatea mobilierului, existenţa sau nu a unei mese de discuţii în birou sau a unui set de canapele şi fotolii, toate acestea sunt elemente de diferenţiere între niveluri ierarhice. Unele companii pun mare preţ pe ele. În alte companii, cum e cazul unui client de-al nostru, directorul general s-a mutat la o masă din open-space, iar biroul său e folosit câte un trimestru, prin rotaţie, de cel mai bun angajat al trimestrului anterior„, adaugă Octavian Pantiş.

Cercetătorii avertizează însă că o potenţială creştere a nivelului de confort al angajaţilor mai în vârstă ca urmare a birourilor „private„ ar putea conduce la riscul crescut de a le permite angajaţilor mai bătrâni să-şi diminueze dezvoltarea abilităţilor dacă pierd „beneficiul„ de a fi împinşi de la spate de către angajaţii tineri să înveţe lucruri noi.

„Deşi mulţi executivi aleg să se mute în open space, încă nu este o practică pe scară largă, deoarece încă există o nevoie de a proteja confidenţialitatea activităţii acestora„, mai spune Oana Sîrbu de la Colliers.

Organizarea biroului pe sistemul „open space„ a adus beneficii de comunicare şi dezvoltare a unei culturi mai prietenoase în cadrul corporaţiilor, adaugă Oana Sîrbu. Ea admite totuşi că aceste birouri au şi minusuri, printre punctele slabe ale open space-urilor aflându-se întreruperile frecvente între colegi şi, implicit, scăderea puterii de concentrare.

„Însă acest lucru este contrabalansat de posibilitatea realizării unor şedinte de brainstorming «impromptu» prin care să se rezolve anumite sarcini mai uşor„, mai spune consultantul Colliers.

PROIECTELE DE TIP „OPEN SPACE" SUNT CU ATÂT MAI IEFTINE CU CÂT GĂZDUIESC MAI MULŢI ANGAJAŢI ÎN ACELAŞI SPAŢIU, până la limita densităţii maxim premise, adică 4-6 mp/angajat. „Un sistem open office eficientizează costurile din două direcţii: investiţia iniţială în amenajare, care este mai redusă şi chiria plătită pe perioada contractului. Atunci când există o compartimentare puternică se alocă o raţie aproape dublă de metri pătraţi per angajat, faţă de o partiţionare uşoară, în sistem 20-80 (20% birouri închise, 80% open space)„, mai spune Oana Sîrbu de la Colliers. O densitate mai mare a angajaţilor în birouri înseamnă nu doar neajunsuri în îndeplinirea unor activităţi ci creează şi un puternic disconfort psihologic.

„Tindem către o societate mai deschisă şi mai transparentă, promovăm valori precum toleranţă şi sharing, postăm pe social media informaţii despre noi înşine pe care, cu 10 ani în urmă, cred că mulţi ar fi ezitat serios să le publice, ne mutăm documentele private în cloud... etc. Există acum această evoluţie către deschidere şi se reflectă şi în modul în care suntem dispuşi să muncim şi să ne petrecem timpul„, spune Sorin Faur, HR director al firmei de audit şi consultanţă fiscală BDO, care coordonează politicile de resurse umane ale companiei din 11 ţări. El spune că dezbaterile create în jurul birourilor de tip open space ţin de suprafaţa optimă necesarcă unei bune conlucrări şi de impedimentele pe care lipsa de intimitate le aduce.

ESTE MAI SIMPLU SĂ COMUNICI CU COLEGII, dar poate este mai complicat să comunici cu clienţii la telefon pentru că aceştia ar percepe zgomotul de fond. Este mai greu să te concentrezi la anumite sarcini care reclamă linişte, dar este mai uşor să circuli şi să schimbi informaţii. În mod clar sunt avantaje şi dezavantaje: răspunsul ţine foarte mult de natura muncii şi a activităţii desfăşurate. De exemplu ar fi în mod sigur anti-productiv să introduci organizarea de tip spaţiu închis într-o firmă de IT sau cu o medie de vârstă scăzută, unde tinerii angajaţi preferă să lucreze împreună„, mai spune Faur.

Octavian Pantiş de la TMI spune că tendinţa nu e de revenire la încăperi individuale ci, dimpotrivă, aceea de a dezindividualiza spaţiul de lucru. „Angajaţii mai lucrează de acasă, mai sunt pe teren, iar când vin la birou se pot aşeza cu laptopul sau tableta la o masă liberă sau pe o canapea sau pe nişte scaune înalte sau în tot felul de alte locuri din firmă„, adaugă Pantiş.

Spaţiile deschise nu sunt însă pentru toată lumea. Ar fi dificil, de exemplu, ca biroul unui avocat de elită să fie altfel decât închis, mobilat atent şi cu bun gust, arătând rafinament şi succes (deşi restul echipei de juniori poate fi foarte bine organizată pe principiul open -space), mai spune Faur.

„Pentru aceştia (echipa de juniori- n.red.), promovarea va aduce şi privilegiul de a te muta într-un astfel de birou şi deci spaţiul dedicat are putere aspiraţională, este un beneficiu şi este perfect normal şi acceptat de angajaţi că aşa trebuie să fie. Într-un alt context, într-un call center de exemplu, un spaţiu de tip „cubicle„ poate fi din contra văzut ca discriminatoriu şi nedrept şi poate creea impresia că acolo se aplică două măsuri: una pentru şefi şi una pentru angajaţi", conchide Faur.