De cealalta parte, a angajatorilor, flexibilitatea este inca si mai mare, mai ales in anumite zone de activitate, cum ar fi, spre exemplu, posturile din vanzari, in general ocupate de persoane fara pregatirea tehnica din zona produselor sau a serviciilor de promovat. "Motivul este destul de simplu: profilul unui reprezentant de vanzari este in general conditionat de o serie de abilitati personale - comunicarea excelenta, capacitatea de negociere - si nu neaparat de cunostinte sau competente", spune Florin Gogianu, reprezentantul departamentului de sales support de la Lugera & Makler. Astfel de reconversii presupun insa o serie de costuri pentru training si specializare.

In acelasi timp, companiile de consultanta financiara si de audit recruteaza in special candidati cu un background teoretic de profil. La fel stau lucrurile si in cazul companiilor din IT&C sau in departamentele juridice si casele de avocatura.

Faptul ca exista in atat de multe cazuri o disonanta acuta intre domeniul de pregatire al candidatilor si munca pe care ajung sa o faca este explicat atat de angajatori, cat si de consultanti, pe seama sistemului de invatamant deficitar. Sistemul de invatamant universitar din Statele Unite si chiar cel din Europa de Vest difera in mod fundamental de cel romanesc: posibilitatea alegerii a doua linii de pregatire diferite (Major si Minor), complet distincte, influenteaza compatibilitatea intre pregatirea academica si cerintele pietei muncii. Si mai este un aspect pe care aceasta nepotrivire il scoate in evidenta: evolutia rapida si dezechilibrata a economiei, in comparatie cu economiile dezvoltate, unde in general exista cerere si oferta pentru aproape toate domeniile.