Pot gazele de şist să asigure independenţa energetică a Europei? Gazele de şist reprezintă un topic controversat în Europa, deoarece subliniază tensiunile dintre politicile privind energia şi cele privind schimbările climatice. Pe de o parte se pot dovedi extrem de importante în contextul normelor europene care impun folosirea într-o măsură cât mai mare a energiei regenerabile.

Pe de altă parte, procesul de extragere a gazelor de şist se poate dovedi extrem de complicat, în condiţiile în care Europa este un continent dens populat. Fără suport financiar, este puţin probabil ca gazele de şist să fie suficient de ieftine încât să înlocuiască combustibili precum cărbunele, aşa cum se întâmplă în Statele Unite.

Producţia de gaze de şist poate avea un impact important asupra securităţii energetice a statelor membre ale Uniunii Europene, însă este puţin probabil să influenţeze comunitatea europeană în sine. În cel mai bun caz, va micşora gradul de dependenţă faţă de importul de gaze, dar nu va schimba fundamental piaţa de energie. Gazele neconvenţionale oferă speranţa unor preţuri mai mici pentru energie şi pot slăbi puterea Rusiei de a impune preţuri ridicate în multe pieţe europene, acolo unde resursele naturale sunt insuficiente pentru a asigura consumul necesar. Cu alte cuvinte, pentru anumite ţări din Europa gazele de şist pot asigura independenţa energetică.

Acest subiect a devenit parte a unei dezbateri între preţul redus al extragerii gazelor de şist şi preţul crescut al producerii energiei regenerabile. Contrastul apare între Europa, aflată încă sub ameninţarea crizei financiare, şi Statele Unite, care au adoptat ideea gazelor neconvenţionale, renunţând la o serie de politici destinate mediului înconjurător. Aceste lucruri au fost exprimate prin vocea comisarului european pentru energie Gunther Oettinger: „Avem nevoie de industrie, dar nu putem fi personaje pozitive pentru întreaga lume dacă nimeni nu vrea să ne urmeze exemplul privind politicile de mediu„.

Totul depinde însă de capacitatea companiilor din Europa de a obţine gaze de şist la un preţ mai mic decât cel impus de Rusia în momentul de faţă.

AUBREY KERR MCCLENDON (născut în 1959) provine dintr-o familie experimentată în afacerile cu energie. Tânăr fiind, Kerr s-a asociat cu Tom Ward şi împreună au clădit a doua cea mai mare companie de gaze naturale din Statele Unite. În iunie 2012, în cadrul unei şedinţe pe care Wall Street Journal a numit-o „o revoltă istorică„, acţionarii Chesapeake Energy au votat să-l înlăture pe Aubrey McClendon din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie.

McClendon este cunoscut ca un exemplu negativ în lumea afacerilor: a câştigat sume impresionante pe care le-a pierdut la fel de repede. Una dintre investiţiile proaste a fost achiziţionarea unui teren de peste 1.5 milioane metri pătraţi în vederea construirii unui complex rezidenţial. Imediat după finalizarea tranzacţiei, autorităţile locale au interzis construcţiile de orice fel în zona respectivă, iar McClendon a pierdut peste 40 de milioane de dolari.