Ce câştigă România dacă mizează pe minerit?
În căutarea creşterii economice, România a început de curând să ia în calcul unul dintre sectoarele cele mai rentabile la ora actuală pentru companiile din industrie: mineritul. Cum ne putem raporta la experienţa altor ţări europene cu o industrie minieră dezvoltată şi ce câştiguri ar avea România dacă ar miza pe o astfel de resursă?
Barrick Gold este, alături de compania Mineco, înregistrată în Elveţia, unul dintre candidaţii la cumpărarea companiei Cuprumin Deva, aflată pe lista companiilor de stat înscrise pe lista privatizărilor şi care anul trecut a avut un profit de circa 4 mil. euro. Mineco, la rândul său, este compania care va prelua producătorul de cupru Moldomin Moldova Nouă, aflat în faliment: cumpărătorul s-a angajat la investiţii de peste 150 mil. euro, asumându-şi şi obligaţiile de mediu. Conform unor calcule ale ZF, rezervele de cupru ale Cuprumin şi Moldomin sunt evaluate la circa 10 mld. euro, în condiţiile în care preţul cuprului a crescut în ultimele luni la recordul de 10.000 de dolari pe tonă. România şi-a închis minele de cupru înainte de aderarea la UE, pentru că nu i-a mai fost permisă acordarea de ajutoare de stat, astfel încât cele două companii rămase în viaţă sunt cu atât mai preţioase pentru investitorii interesaţi.
Cât priveşte mineritul de aur, ieşirile energice la rampă ale preşedintelui Băsescu în sprijinul proiectului de la Roşia Montană au relansat atât controversele politice pe tema unei exploatări care aşteaptă de 14 ani să înceapă, după cum spunea preşedintele, cât şi ofensiva prin intermediul media, dusă pe de o parte de Roşia Montană Gold Corporation, acţionarul majoritar al proiectului, pe de altă parte de ONG-urile ecologiste care combat proiectul. Ceea ce oferă RMGC se cunoaşte deja de mult: o investiţie de 1,7 mld. dolari, din care 450 au fost deja investite, o producţie totală estimată de circa 314 tone de aur şi 1.480 tone de argint, beneficii de 4 mld. dolari pentru statul român, circa 3.600 de locuri de muncă nou-create direct sau indirect pe durata funcţionării minei, ecologizarea exploatării cu garanţie de mediu depusă de la bun început şi investiţii de 70 mil. dolari în patrimoniul cultural al zonei. Din punct de vedere legal, mingea e însă în curtea statului: ministrul mediului, Laszlo Borbely, a anunţat că nu dă avizul de mediu decât dacă RMGC reduce concentraţia de cianură folosită faţă de pragul anunţat de companie, de 5 ppm (care la rândul său reprezintă jumătate din nivelul maxim admis de legislaţia europeană), reacţia companiei fiind că tehnic este posibil, iar o reducere a concentraţiei ar necesita costuri de mai multe zeci de milioane de dolari.
De asemenea, Ministerul Economiei a iniţiat o renegociere a contractului cu RMGC, urmărind să-l facă mai favorabil statului prin creşterea participaţiei Minvest Deva în cadrul RMGC. La rândul său, Ministerul Finanţelor a decis să mărească nivelul redevenţelor statului de la 4% la 6% din valoarea producţiei pentru exploatările de aur, argint, platină, cărbune, minereuri feroase şi neferoase şi metale rare. De partea sa, conform Mediafax, compania controlată de Gabriel Resources ar accepta doar majorarea participaţiei statului de la 19,3% la 22,5%, condiţionând suplimentarea numărului de acţiuni de un cadru legal mai favorabil operatorilor minieri. Fără a comenta mersul negocierilor, directorul general al RMGC, Dragoş Tănase, a declarat recent agenţiei Mediafax că "în ciuda eventualelor păreri contrare, România obţine deja peste jumătate din veniturile generate de proiectul de la Roşia Montană", adăugând că RMGC rămâne însă deschisă "să discute orice aspect al proiectului minier cu reprezentanţii Guvernului, intenţia noastră fiind să dezvoltăm un proiect de nivel mondial, de care România să fie mândră".
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro