„Armax este o actiune valoroasa si se incadreaza in acelasi esalon cu nume precum Condmag Brasov sau Dafora Medias – companii foarte mobile, cu dezvoltare buna, dar care depind de contractele cu companiile de stat”, spune Gabriel Aldea. Conform calculelor brokerului, valoarea actiunii Armax a crescut la bursa din 2003 pana la mijlocul lui 2007, cand a atins valoarea maxima, de 255 de ori. Cu toate ca s-a devalorizat, pe fondul scaderii bursei din ultimele luni, „cine a cumparat actiuni Armax in 2003 si le-a pastrat a avut o crestere a actiunii de 70 de ori, ceea ce reprezinta o evolutie foarte buna”, dupa cum spune brokerul Intercapital. Aldea spune ca actiunea ARAX (simbolul companiei lui Mircea Vescan pe bursa) a inceput sa se aprecieze din a doua jumatate a anului 2006, cand a inceput sa creasca lichiditatea (Armax a facut doua majorari de capital, in 2006, respectiv in 2007), dar si cand interesul pentru companiile de tip Rasdaq a inceput sa creasca. „Actiunile de tip Rasdaq – companii medii, dar cu crestere foarte buna si cu perspective solide - s-au apreciat cel mai mult pe fondul cresterii bursei din 2006-2007”, spune Aldea.

Intr-adevar, contractele de la companiile de stat reprezinta mai mult de jumatate din afacerile Armax si, dupa cum spune Mircea Vescan, aceste contracte vor fi reprezentative si in continuare. Tocmai din cauza ca lucreaza predominant pentru companii de stat, ale caror proceduri de licitatie sunt dificile, si din cauza ca exporta doar 5% din productie, Vescan spune ca lucreaza la jumatate din capacitatea Armax si ca si-ar putea dubla productia in doar cateva zile daca ar gasi noi contracte fie in Romania, fie pe piata europeana.

„Oricum, Armax e mai de temut in Europa decat in Romania”, considera Vescan. Iar daca in Europa rivalii sunt giganti precum RMG Messtechnik sau Fiorentinagas Italia, in Romania rivalii sunt deocamdata tot afaceri de familie. Cea mai cunoscuta este Totalgaz Industries, companie din Iasi apartinand omului de afaceri Ioan Parau, care a atras atentia in 2003, cand a primit o oferta de achizitie de la grupul american Emerson.

Armax si Totalgaz sunt rivale si nu tocmai, dupa cum explica Adrian Coca, director executiv al Totalgaz: „Desi ne mai «intalnim» pe segmente de piata comune, Totalgaz este lider de piata in productia de echipamente de distributie si transport, iar Armax este lider in segmentul de echipamente pentru masurare si echipamente pentru foraje”. Totalgaz, infiintata in 1994, a pornit producand arzatoare pentru sobe, centrale termice si boilere. Spre sfarsitul anilor ’90, productia de arzatoare nu mergea tocmai bine, asa ca familia Parau a decis sa o vanda catre grupul petrolier Shell, intr-o tranzactie despre care prefera sa nu dea detalii. S-au reorientat catre regulatoare de presiune a gazului si alte echipamente pentru acest domeniu, intrand pe aceasta piata in anul 2000, odata cu momentul cand Vescan cumpara Armax Gaz.

„A fost usor sa crestem afacerea, deoarece era mare nevoie de echipamente pe piata si a trebuit doar sa speculam niste greseli ale competitorilor (referirea este la Armax – n.red.)”, explica Adrian Coca. Greselile competitorului principal nu au fost atat de mari, atata vreme cat ambele companii au mers totusi umar la umar cu afacerile. Pentru ambele companii, saltul a fost in 2004: grupul lui Ioan Parau a atins atunci o cifra de afaceri de 16 milioane de euro si un profit net de 4 milioane de euro, iar Armax ajunsese la afaceri de 10 milioane de euro si profit net de 0,9 milioane de euro. Intre timp, afacerile au scazut pentru Totalgaz – care au atins in 2005 sub 9 milioane de euro. Cauza a fost, justifica Totalgaz, lipsa contractelor de pe piata interna. „Principalii clienti de pe piata interna sunt E.ON si Gaz de France (companii care au achizitionat in anii 2003 si 2004 distributiile de gaze Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud - n.red.), iar acestia au stopat investitiile in 2005 pentru a-si regandi strategia, ceea ce a dus la scaderea afacerilor pentru producatorii de echipamente”, explica Adrian Coca. Atat Coca, cat si Vescan spera ca anul electoral 2008 sa mai aduca ceva investitii in planurile de afaceri ale producatorilor si distribuitorilor de gaze.

Chiar daca piata interna ar relua investitiile, Adrian Coca estimeaza ca o noua „luna de miere” ar mai dura aproximativ cinci-sase ani: „Dupa ce operatorii din piata isi vor fi realizat necesarul de mari investitii, probabil se va intampla ce se intampla acum pe piata vestica, unde producatorii prind cate o comanda mare destul de rar, necesarul uzual fiind de piese mici si neimportante pentru un business care e proiectat sa produca mult”. De aceea si Totalgaz se uita cu interes spre Est. „Noi ne-am imbunatatit cifra de afaceri in 2007 (anul trecut, grupul a avut afaceri de 10 mil. euro, cu 15% mai mari decat in 2006 -n.red.) datorita unor investitii pe care le facem intr-o noua linie de produse, dar si datorita expansiunii pe alte piete, cum ar fi China sau chiar Rusia, unde am omologat niste produse si incercam sa si vindem”, spune Adrian Coca. Si Vestul ii tenteaza insa pe producatorii de la Iasi: „Datorita relatiei bune pe care o avem cu E.ON, speram sa putem intra alaturi de ei pe piete unde au ei afaceri si de asemenea incercam un parteneriat si cu grupul italian Enel”, mai spune Coca. Grupul lui Ioan Parau a refuzat deja cateva oferte de achizitie si deocamdata nu are in plan nici vanzarea, nici listarea la bursa. „Nu ne atrage vizibilitatea de acest fel”, spune raspicat Adrian Coca, care este mana dreapta a lui Ioan Parau inca de la infiintarea companiei.