Dincolo de plata pentru pachetul de acţiuni, în memorandum părţile au convenit să realizeze şi un fond de investiţii, în care statul ar deţine 20% din acţiuni, prin intermediul căruia în 7 ani de zile s-ar realiza proiecte de un miliard de dolari. Fondul ar fi pornit la drum cu un capital de 150 de milioane de dolari, din care 30 de milioane de dolari reprezintă participaţia statului român, care însă va fi achitată de The Rompetrol Group, actual KMG International. În vara anului trecut, oficialii KMG International spuneau că estimează că tranzacţia ar putea avea loc în prima jumătate a lui 2016. Potrivit lui Nicolescu, singurele riscuri referitoare la tranzacţia recentă ar putea să derive din finalizarea în detrimentul intereslor statului a memorandumului ce prevedea organizarea licitaţiei la care KMG erau obligaţi să cumpere un procent din obligaţiunile deţinute de stat cu 200 de milioane de dolari, în condiţiile în care nu ar fi existat un preţ mai bun oferit de o altă companie, cât şi organizarea unui fond de investiţii. Mircea Coşea consideră că aceste înţelegeri nu vor mai fi susţinute, ci vor avea loc altele.

Context internaţional. Contextul internaţional al acestei tranzacţii este unul în care autorităţile din Astana au anunţat un plan de privatizare prin care sunt dispuse să renunţe de la pachete de acţiuni din perlele energetice până la portul de la Marea Caspică din Aktau sau compania naţională de transport aerian. Primul-ministru kazah şi-a intensificat vizitele în China spre finalul anului trecut. A participat la Consiliul de Afaceri Kazah-Chinez,  unde mai multe înţelegeri comerciale au fost făcute. Printre principalele aspecte discutate atunci a fost, potrivit Reuters, şi preluarea de către compania chineză CEFC a 51% din acţiunile KMG International, preluare ce avea să fie o expresie a cooperării chinezo-kazahe pe capul de pod european al iniţiativei chinezeşti One Belt, One Road.

Iniţiat în perioada vizitei lui Xi din septembrie 2013 în cadrul unei vizite în Asia Centrală, acesta este expresia unei reînvieri a Drumului Mătăsii. În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. În acel drum, el a făcut publice detaliile planului numit One Belt, One Road -  versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia.

Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Iniţiativa include mai multe tipuri de dezvoltări ale infrastructurii – în transport şi logistică, industrie, energie, utilităţi, imobiliare, şcoli şi educaţie etc. Alte iniţiative kazahe – Strategia 2050 şi Cei 100 de paşi – preziceau de asemenea investiţii străine - China fiind o sursă evidentă. Majoritatea intereselor chinezilor în Kazahstan sunt legate de domeniul energiei. Economia kazahă a scăzut substanţial în 2015, fiind în creştere cu doar 1,2%, comparativ cu 4,1% în 2014, ca efect al recesiunii din Rusia – principalul partener de trading al ţării şi ca efect al preţurilor scăzute ale petrolului. Kazahstanul este al 18‑lea ca mărime producător de petrol la nivel global, jumătate din veniturile sale şi două treimi din exporturi fiind legate exclusiv de această resursă.

Chinezii de la CEFC nu sunt la prima înţelegere cu kazahii. China National Chemical Enginnering a fost de acord cu un proiect de 1,87 de miliarde de dolari cu Kazahstan Petrochemical Industries pentru un complex chimic alimentat cu benzină. CGN Mining va colabora cu Kazatomprom pentru a dezvolta o reţea de exploatări de uraniu în Kazahstan. Kazahstanul devine şi un partenr diplomatic pentru Beijing – media kazahe, precum Astana Times, au adoptat deja retorica chineză în ce priveşte cooperarea ce aduce câştiguri de ambele părţi. La finalul lunii septembrie 2015, aceiaşi chinezi au preluat de la KMG International 51% din distribuitorul francez de carburanţi Dyneff, care are operaţiuni în Franţa şi Spania. La acel moment, cele două părţi spuneau că achiziţia de către CEFC a participaţiei de 51% din Dyneff face parte din strategia chinezilor de a se extinde pe piaţa europeană şi este „începutul unei cooperări pe termen lung într-o serie largă de proiecte între China şi Kazahstan“.

Vin într-adevăr chinezii? Surse din piaţă spun la rândul lor că acesta nu ar fi singurul memorandum făcut de reprezentanţi ai pieţei locale cu chi-nezii. România are semnate doar în do-me-niul energetic memorandumuri cu di-ferite fir-me chineze în valoare de peste 9 miliarde de euro, potrivit ZF. Niciunul nu a produs vreun efect major până acum. Ne îndreptăm din ce în ce mai mult spre confirmarea ideii că a venit rândul chinezilor să schimbe harta economică a lumii. Infrastructura, alături de activităţile companiilor, ar transforma rapid China în cel mai mare imperiu comercial la nivel mondial. Impedimentul este, însă, dispersia acestor proiecte de infrastructură. Pentru a crea un tot unitar, este necesară o viziune de ansamblu, crearea unor legături între structurile deja existente. „Asta presupune un set de activităţi, începând cu plasamente de capital, cu investiţii în anumite ţări cheie şi terminând cu practicile comerciale, nu întotdeauna cele mai ortodoxe vizavi de partenerii cu care au afaceri“,  spunea Mihai Ionescu, şef al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România, într-un interviu anterior. Peste toate se va cere, însă, muncă multă, iar Beijingul trebuie să fie perceput la fel de generos atât în conceperea proiectelor, cât şi în punerea acestora în practică.

Procurorii DIICOT au demarat săptămâna aceasta cercetările în dosarul "Rompetrol II", punând sechestre de trei miliarde de lei pe acţiunile rafinăriei Petromidia şi pe conturile unor persoane fizice, dosarul fiind disjuns dintr-o cauză trimisă în judecată în anul 2006, potrivit Mediafax. Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că KazMunaiGaz International, OilField Business Solutions şi SC Rompetrol Rafinare sunt introduse ca părţi responsabile civilmente în acest nou dosar, reprezentanţii societăţilor fiind citaţi la sediul DIICOT pentru audieri marţi, 10 aprilie. În primul dosar "Rompetrol", au fost trimise în judecată 13 persoane, printre acestea fiind omul de afaceri Dinu Patriciu, fostul ministru Sorin Pantiş şi Sorin Roşca Stănescu.