Autorizati inseamna ca a fost achizitionat terenul, au fost facute masuratori de vant, au fost luate hartiile necesare de la autoritati, iar cumparatorul poate oricand sa aduca turbinele. Acum nu doar Enel poate sa aduca turbinele, ci si Dacian Nath, care tocmai se pregatea in urma cu cateva saptamani sa plece in Germania, intr-o vizita de lucru la Siemens, care i-au invitat la discutii pentru achizitia de turbine imediat dupa semnarea cu Enel, desi era in baza lor de date de ani de zile. Fratii Nath nu sunt la prima vanzare a unui proiect de energie eoliana, desi tranzactia cu Enel este cea mai importanta pentru ei.

Ei au incercat domeniul de la sfarsitul anilor '90, cand lucrau in importul de echipamente si in diverse proiecte industriale cu companii vestice (demontare de fabrici, de exemplu) si s-au gandit sa aduca doua turbine eoliene in Romania. Le-au instalat la Bistrita, apoi au mai adus trei si apoi au urmat altele, toate second hand, pana au facut trei mici parcuri eoliene cu cate trei turbine fiecare. Dar nu sunt nici singurii care au vandut ceva: Pentium SRL, firma baimareana care are doua turbine la Baia, judetul Tulcea, si care a vandut o turbina catre Eol Energy.

Dan Chincea, unul dintre cei doi proprietari ai Pentium, admite ca ia in calcul si varianta vanzarii intregii afaceri, daca vor fi oferte. "Voiam ca fiecare dintre cei trei frati (Dacian si Darius Nath au si o sora - n.red.) sa aiba un parc propriu, dar ulterior am vandut unul dintre acestea unui producator local, care dorea sa isi alimenteze afacerea cu energie proprie. Parcul vandut a putut avea aceasta soarta deoarece era de capacitate mica", explica Dacian Nath. Omul de afaceri considera insa ca un proiect mare, de ordinul a peste 15-20 MW putere instalata, nu poate fi facut de un mic investitor roman singur: "Eu nu aveam capacitatea sa fac singur proiectul acesta de 200 MW si apoi sa ma duc la Enel sau la o alta companie sa i-l vand.

Si asa vor proceda probabil si alti investitori dintre cei care mai dezvolta acum". Nath precizeaza insa ca vor avea mai mult succes investitorii care au mers pe proiecte mari si foarte mari si ca micile investitii ar putea fi achizitionate doar de producatori romani care au nevoie de energie ieftina. "Niciun investitor strategic nu va fi interesat de un proiect mic", puncteaza Nath. Desi are acum foarte mult de lucru pentru dezvoltarea celor 400 MW (ai sai si ai Enel, cu care lucreaza in parteneriat), Nath mai are si alte proiecte: dezvoltari eoliene in nordul Moldovei si proiecte de agricultura ecologica, pentru care a cumparat deja terenuri, tot in suprafete mari.

Obiectivul principal este insa dezvoltarea proiectelor alaturi de Enel - dat fiind ca omul de afaceri considera ca proiectele autohtonilor se vor dezvolta inca aproximativ cinci- sase ani de-acum inainte, iar locul lor va fi luat treptat de companii energetice multinationale. Dincolo de Enel, care a trecut deja la fapte, cehii de la CEZ si portughezii de la Martifer au si ei planuri: CEZ Romania a anuntat un proiect greenfield pentru productia de energie din surse eoliene cu o capacitate de aproximativ 100 MW, iar portughezii de la Martifer au anuntat de mai mult timp un parc eolian de 400 MW in Dobrogea, cu o investitie de 560 de milioane de euro.

Micii investitori cad de acord: putine dintre marile proiecte anunt ate se vor construi cu adevarat, iar micii investitori in eoliene se vor vedea dati la o parte in curand de pe o piata internationala a turbinelor, fie si la mana a doua, in conditiile intrarii pe aceasta piata a Chinei, a Indiei sau a Ucrainei, a caror cerere a crescut deja pretul turbinelor second hand cu 25%. Si aceasta dupa ce piata a avut oricum un salt de 40% in 2005, fiindca atunci au intrat multe state europene in cursa pentru captarea vantului.

Planuri de milioane

Avantaje si dezavantaje

Statistica energiei verzi